39 raspunsuri la acest subiect

[roxy]

buna , tot eu , ca sa te fac sa mai si razi putin am sa povestesc o mica peripeie de la inceputul gradinitei cu baiatul meu.Acum e de ras dar atunci...vai de educatoare.Al meu nici nu vorbea bine , cu cele 2 limbi pe care trebuia sa si le insuseasca si era din din cale afara de disperat sa nu se murdareasca , nu suporta sa fie ceva pe haine sau sa puna mana pe ceva care l-ar murdari.Asa ca la gradinita intr-o zi l-au pus sa deseneze cu carioci.Toate bune si frumoase doar ca el luand carioca rosie s-a murdarit pe maini foarte tare si cum nu suporta sa fie murdar si nu reusea sa se stearga in nici un fel de roseata de pe maine a inceput sa tipe de numa , asta mi-au povestit-o educatoarele speriate cand am mers sa-l iau .Ca dovada ca nu era supravegheat in acele momente , pentru ca era cuminte si desena , nici una nu a stiut de ce tipa baiatul , iar el printre hohote de plans nu putea sa explice , si au crezut...vazandu-l cum vine la ele plangand ...cu mainile inrosite intinse in fata ...ca s-a taiat , si imi inchipui ce spaima a intrat in educatoare , pana au vazut ca defapt e doar carioca si ca scapa ieftin ...doar cu apa si sapun.
Asta e tot un rezultat al faptului ca acasa eu eram cea care aveam grija non stop de el sa nu cumva sa pateasca ceva si el nu a stiut ca acea carioca nu-i face nimic rau , dar ca se murdareste putin.
Asa ca mare grija.


Roxy mamica lui Cristi( 05 iunie 2000)

huianur
http://www.desprecop...ldtl=366&page=1

http://www.desprecop...p?nickname=roxy

[ilona77]

ma iau pe mine drept exemplu pt a ma convinge ca trebuie sa procedez asa cu fetita mea pt ca nu vreau sa ajunga asa ca mine. eu inca o hranesc, desi are 3 ani si 7 luni si asta pt ca am impresia ca stiu cat ii trebuie, cand ii trebuie si ce ii trebuie. nu va inchipuiti ca bietul copil baga in el non- stop, e tare pretentioasa la mancare. intai se uita bine in castronel, miroase si abia apoi mananca. are zile cand vrea sa bea doar lapte sau sa ii pun cereale, are zile cand e in stare sa manance fara intrerupere. in ce priveste petele de murdarie, inca mai am si acum probleme cu ea, pt ca nu ii place sa aiba nimic nici pe maini si nici pe haine. bietele educatoare sunt disperate pt ca ea pleaca sa se spele pe maini imediat sau cere prosopele sa se stearga si sa stearga si pe masa. acasa e mai bine, evita petele pt ca o hraneste mama. si aici se pune mare accent pe autonomia copiilor, tocmai de asta am inceput sa fiu atat de panicata. am impresia ca daca aplic ceea ce ma invata ei la cursuri nu sunt o mama iubitoare, ca fetita mea va crede ca nu o mai iubesc. imi fac mii si mii de ganduri, de procese de constiinta. sotul meu ma incurajeaza, la fel si prietenele. stiu insa ca asa e cel mai bine pt ea. O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)

[roxy]

ilona scuza-ma ca te intreb , ai pomenit ceva de niste cursuri.Ce fel de cursuri faci ? In aceste cursuri te invata cum sa te porti cu copilul?
Daca nu am inteles bine imi cer scuze.
Mi-ar prinde si mie bine astfel de cursuri , dar cred ca nu gasesc pe aici.


Roxy mamica lui Cristi (05 iunie 2000)



huianur
http://www.desprecop...ldtl=366&page=1

http://www.desprecop...p?nickname=roxy

[ilona77]

nu sunt cursuri care sa ma invete sa imi cresc copilul. studiez educatia copilului mic si la unele din cursurile respective am inceput sa imi dau seama ca presimtirile pe care le aveam, cum ca as fi putin cam prea protectoare cu fetita mea. O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)

[Principesa]

Ilona, eu nu cunosc conceptul de mama cangur dar il cunosc pe cel de mama simbiotica si cred ca se refera la acelasi lucru. Mama simbiotica va mentine copilul intr-o dependenta nesanatoasa. In acest context copilul va satisface niste nevoi ale mamei care de fapt nu sunt responsabilitatea lui. Si astfel copilul va fi deturnat de pe traiectoria lui fireasca de dezvoltare. Ce nevoi satisface pt tine fetita ta? Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

[Lemoni]

Cunosc povestea ta ,asa mi se intimpla si mie la primul copil eram disperata mi se rupea sufletul cand il lasam la grainitza , cele 8 ore la servici mi se pareau cosmar ,abia asteptam sa-l string in brate toate gandurile negre treaceu prin capul meu .A venit al doilea copil si m-am mai relaxat numai sunt asa de diperata,cred ca e ceva normal instinctul asta matern nu te lasa si poate sa aiba ei si 18 ani si 40 ca tot suntem foarte protective.(cel putin asa ma vad eu). Pt tine un sfat pt ca ce nu imi place din povestea ta ca nu susti parerea sotului si nu cadeti amindoi de acord, asta va fi o problema mare in viitor.Trebuie sa stai jos cu el si sa te cadeti de acord la reguli ,copilul se creste in doi ,daca el il pedepseste sau zice nu trebuie sa fi cu el nu sa intorci pedeapsa si sa zici da, gandestete cand va fi mai mare ce probleme vei creia si pana acum ai un sot dragut care accepta asta dar nu se poate sa traiti in universul vostru si el sa fie exclus .

[ilona77]

Principesa - fetita mea ma ajuta in momentele mele cand simt ca nu mai pot si ca sunt ajunsa la capatul puterilor, cand imi vine sa ma urc in primul avion si sa zbor in tara, cand am impresia ca toti din jurul meu sunt rai, cand plang si o vreau pe mama langa mine. eu imi pun asemenea probleme, pt ca nu o las sa fac anumite lucruri pe care, la varsta ei le poate face cu usurinta. sunt o bariera in calea autonomiei ei si de asta vreau sa ma schimb. Lemoni - daca ai sti de cate ori am avut asemenea discutii cu sotul meu. i-am promis de fiecare data ca asa voi face, insa nu am respectat, decat o data, decizia pe care a luat-o. aseara s-a intamplat un lucru destul de delicat: am dus-o in patut pe fetita mea, i-am dat pupicul de noapte buna, ea a inceput sa smiorcaie ca vrea sa stau eu langa ea, insa i-am spus nu. sotul meu s-a dus sa ii dea si el pupicul de noapte buna, sa o consoleze putin, dar ea i-a spus: "tata, go away". sotul meu s-a suparat foarte tare. i-am spus ca ea la varsta cand nu intelege mare lucru, ca pana la 6 ani nu poate fi vorba de empatie, ca era suparata, pt ca ea ramanea singura, iar eu eram cu el in livinf. dimineata, dupa ce am pregatit-o sa mearga la gradinita (sotul meu este cel care o duce cu masina), fetita mea mi-a cerut ceva, el s-a oferit sa ii dea, iar ea i-a spus: "nu vreau tata". mereu spune asa, pana acum nu bagam prea mult in seama, dar aseara si azi sotul meu a spus ca a fost prins cu garda jos, ca el nu se va mai juca cu ea, ca ea nu il iubeste, ca numai eu exist in lumea ei. iar am incercat sa ii explic, dar el este destul de suparat si pare ca nu vrea sa inteleaga. nu stiu cum sa procedez si sa sa ii mai spun. am discutat si cu fetita mea, i-am explicat cum am stiut eu mai bine, cu cuvinte pe intelesul ei ce simte tatal ei si sa nu mai spuna, ea a spus, ok, apoi a schimbat subiectul O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)

[filofteia]

Si la noi Adi, acum 5 ani si 8 luni, are preferinte pentru mami... in primul rand pentru ca mami este muuult mai indulgenta ... Dar tati nu s-a suparat niciodata pentru asta... Cam de pe la 3 ani a inceput propriu zis o relatie mai stransa intre ei... dar si eu am incurajat aceasta relatie... Adica spre exemplu, atunci cand tati a venit sa-i spuna noapte buna si el trebuia sa-i raspunda la fel... daca nu o facea ii atrageam eu atentia... Tu i-ai subminat un pic autoritatea tatalui... prin faptul ca o alinai atunci cand el o certa... eu m-am abtinut mereu de la asta... chiar daca uneori mi s-a parut absurd ce pretentii are sotul, am fost alaturi de el nu de copil... pentru ca nu vreau ca mai tarziu copilul sa se ascunda de tati... si trebuie sa invete de acum care sunt reactiile. Daca mi s-a parut in neregula... i-am spus lui tati mai tarziu, fara sa fie si Adi de fata. Sotul meu are pretentii cam mari de la Adi... si i-am atras atentia ca nemultumirea pe care o arata fata de realizarile copilului vor duce la indepartarea de el, mai ales ca Adi este un copil bun... un copil cuminte si destept... nu este un geniu,dar este un copil normal dezvoltat, cu foarte multa imaginatie si care face si boacane din cand in cand... Din ce povestesti sa pare ca sotul tau este nemultumit de fapt de atitudinea ta ... crede probabil ca modul tau de a o proteja a dus la reactiile pe care le are fetita.

[Lemoni]

Ce ai putea sa faci sa schimbi relatia dintre fetiza si tata: este o solutie in fiecare zi sotul tau sa aiba macar o jumatate de ora pe zi la dispozitie si sa petreaca timpul cu ea ,dar fara tine sa iasa la parc sa mearga cu bicicleta, sau chiar de curind am vazut la televizor un joc intre un tata si o fetitza "sa ne cunoastem mai bine "jocul era cam in felul urmator faceau desene spre exmplu cu o inghetata fetiza avea de vanilie si tati de ciocolata pt ca asa isi cunosteau reciproc gusturile si multe alte lucruri care vroiau sa le afle unul despre altul le desenau pe hartie si apoi vorbeau.Sunt atitea de facut impreuna chiar si unghiile poate sa ii le faca tati si dupa o saptamina o sa vezi ca se apropie si de el.Tu trebuie sa lucrezi cel mai mult pt asta in primul rand sa il lasi pe sot sa fie tata si o saptamina sa fi tu ceea care spune NU! SUCCES. Sa auzim de bine.

[ilona77]

filofteia - la tine, faptul ca baietelul este atasat mai mult de tine se poate traduce si prin manifestarea complexului lui oedipe. eu sunt ingrozita ca fetita mea nu trece inca prin aceasta faza si imi tot spun ca poate la ea se manifesta mai tarziu. lemoni - ei stau impreuna, se joaca impreuna, merg si vin impreuna de la gradinita. au aceleasi gusturi uneori, insa in momentul in care in scena intra "mama" tata nu prea mai conteaza. si asta il doare. O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)