305 raspunsuri la acest subiect

[AB]

Pai fericirea, duce la incedere-n sine si valorificarea mai buna a geneticii

---

ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)

[lordra]

Sinzi_ana, perfect d-acord cu tine . Sotzu' meu tzine copilu' in bratze si se joaca cu el cat timp e acasa. Cu ocazia asta fac o gramada de treburi pe care le amân in timpul zilei. Ash inebuni sa am doar eu grija de copil. Este sarcina si responsabilitatea amândurora. Niciodata nu mi-ar trece prin cap sa-mi ignor sotzu' in favoarea copilului. D-aia suntem o familie. Sa ne iubim totzi 3 in aceeashi masura, insa cupilu' sa capete cea mai mare atentie, fiindca-i mic si schumpic si are mare nevoie. Nu conteaza cine tzine copilu'n bratze, doar sa-l tina cat mai mult timp a perioadei in care este treaz. Restul treburilor intime se pot intampla si cand doarme copilu' linistit si fericit, nu? Lordra & Dara (30 Nov. 2005)

[gazzella]

quote:

---

Originally posted by ruxij
Mai, inca odata, eu sunt pentru chestia asta, dar chiar nu cred ca il face pe copil mai destept Doar mai fericit, restul e scris in gene.

---

quote:

---

Originally posted by AB
Pai fericirea, duce la incedere-n sine si valorificarea mai buna a geneticii

---

ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)

---

Exact! Inteligenta emotionala va spune ceva?

[gazzella]

Lordra, Bic, pe mine m-au ajutat foarte mult prietenii din parc. La fel ca si Lorelai, inainte de ase naste feciorul marea mea pasiunea era etologia. Ei bine, mi-am creat un grup strans de prieteni de diferite varste care m-au ajutat enorm de mult cu Felix. Pe Felix il scoteam in fiecare zi afara, in parc in carucior de cate 2 ori pe zi. Odata ajunsi acolo il luam din carucior daca era treaz, daca doarmea il lasam sa-si continue somnul, dar daca era treaz il luam si-l purtam in marsupiu ori eu ori unul din prietenii mei. Astfel Felix a si de beneficiat de unchi, matusi, bunica si bunici :-)). Asa deci, faceam o tura de parc, nici macar completa de cate 5 kilometri pe zi, ne mai si opream, mai povesteam, copilul era in permanenta in bratele cuiva. M-a distrat cand am citit ca tu, Lordra, o ti ca pe un sac de cartofi. Asa le ziceam si eu prietenilor cand ii vedeam foarte atenti la cum il tin, sa nu faca caz, pot sa-l tina oricum cata vreme nu plange inseamna ca-i totul ok. Si nu plangea. Avea doar 2 luni si ne urmarea discutiile foarte atent, urmarea cu privirea persoana care vorbea in momentul respectiv. Cand ii era foame ne opream cu totii, grupul ne astepta ceva mai departe, eu ma asezam pe o banca si-l alaptam. Catelele din grup una cate una venea si se asigurau ca totul e ok. Cand treminam ne reuneam grupului. Asta pana in jurul varstei a sase luni jumate cand a inceput sa vrea sa se indeparteze de noi in mod spontan. Si atunci mi-au fost de un real folos, mai intai il ajutam eu, nu vroia taras sau de-a busilea decat in picioare si era foarte determinat, se inrosea cu totul la fata si incepea sa planga de nervi daca refuzam sa-l asistam. Noi ne puneam jos cu totii, cu cainii pe langa noi, el in fund, se impingea in picioare, se ridica si vroia sa porneasca, dar nu putea de unde si starea lui de nervi. Asa ca-l asistam pe rand. In aceasta perioada am si prelungit permanenta noastra in parc peste zi, incepeam sa-mi duc mici gustari, multe fructe din care manca si el. la 8 luni si trei zile intr-o seara de iulie obositi fiind cu totii ne-am asezat pe iarba tot grupul, el imi era in fund pe iarba langa Marco, s-a impins in picioare, s-a ridicat si a plecat singur. De atunci incet, incet a castigat o si mai mare incredere in sine. la noua luni s-a indepartat sute de metri, il urmareau doar doia caini care marcau teritoriul in jurul sau. Il strigam cu totii, dar nu speriati, parcul nu-i populat peste saptamana decat de iubitorii de caini si de catre cei care tin la conditia fizica si este delimitat cu o plasa de sarma de strada. Nimic, se intorcea singur cam dupa o jumatate de ora foarte senin. Unul din prietenii mei il botezase Joe Frazer pentru robustetea si determinarea de care dadea dovada, eu nu prea stiu cine e, decat ca era un mare camion de box. Lordra, Bic nu au sa va stea mult in brate fetele, in momentul in care in mod spontan vor incepe sa se deplaseze, indeparteze de voi pe zi ce trece datorita atasamentului securizant care li se construieste vor fi tot mai determinate sa descopere noi orizonturi. Copilul purtat in brate de mama sa, de un adult sau chiar de un copil mai maricel (psete 10 ani) ii simte mamei cadenta mersului, cu care s-a obisnuit inca din pantecele ei, ritmul batailor inimii al respiratiei. Acestea ii amintesc de perioada intrauterina si ii dau senzatia de siguranta. In bratele mamei copilului i se accentueaza acceleratia sanguina, este stimulata dezvoltarea sistemelor imunitar, endocrin, de secretie-eliminare si nervos. Purtatul in brate il ajuta si la ormarea coordonarii miscarilor la stabilirea bioritmului si la dezvoltarea aparatului vestibular. Din bratele mamei copilul are posibilitatea sa vada si sa auda ceea ce-i este inaccesibil din patut si contribuie la largirea orizontului de cunoastere al copilului si la dezvoltarea sistemului nervos. Daca duceti o viata activa si va purtati copilul lipit de corp acesti copii vor fi ageri, plini de initiativa, interesati de toate aspectele vietii.

[RaluD]

Gazzella, am observat comportamentul descris de tine si la copiii mei si nu sunt tinutzi in brate non-stop. Or fi genele, or fi etapele lor normale de dezvoltare...

Attachment parenting mi se pare o chestie de bun-simt, atata timp cat nu-i dusa la extrem cu scheme si planificare.
Ce poate fi rau in a-ti iubi bebelushul si a-i acorda toata atentia de care esti capabila, fara sa neglijezi restul familiei? Desigur ca e bine.

Cat despre doamna care si-a lasat meseria si s-a facut lactation consultant, foarte bine. A simtit nevoia sa ajute. Si asta e o vocatie, nu? E vorba de voluntariat sau e platita? Daca e vorba de voluntariat, eu nu stiu daca as putea sa ma dedic intr-atat unei idei.

Lordra, nu stiu daca mai exista mame care-si hranesc copiii dupa program. Poate ne spun ele. Nu incerc sa le impun parerea mea, daca nu fac cum spun eu nu inseamna ca sunt proaste sau necitite.

Da, fetele mele au fost hranite la cerere, cand facea soricelu' din burtica scandal. Le-a mers bine asa. Atata pot sa spun, din experienta mea.
Daca Emi sau Ina vor dori sa-si hraneasca copiii dupa program (cine stie ce se mai descopera pana atunci) o sa vad daca le merge bine si o sa le las in pace, desigur. Ma educ sa nu devin "soacra" care le stie pe toate, ca ma dau barbatii lor afara din casa si am pus-o.

,


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm

[Aldebaran]

Draga Lordra, tu spui ca fetita ta n-a plans in 6 luni decat la vaccin, eu iti spun ca depinde in primul rand de felul de a fi al copilului, nu sunt toti la fel! Eu l-am tinut p-al meu in brate tot atat de mult ca si tine si tot urla cu orele. Si nu numai de la colici ci si de nervi pur si simplu, avea chiar orar fix de urlat, iti imaginezi?
In primele luni cel putin stateam numai cu el in brate, ba plangea el, ba ma chinuiam eu sa-l alaptez ca el adormea imediat la san, cred ca obosea de atata urlat.
De pe la 6-7 luni mi-a dat pace ca nu mai vroia el sa stea in brate, deh', avea atata de explorat, mult mai interesant decat bratele mele!

Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete

[gazzella]

Corina, nu vreau sa fiu invaziva, dar simt nevoia sa te intreb daca nu cumva ai avut o nastere dificila, probabil traumatizanta pentru copil? Il tineai in permanenta in brate? Sau incepeai sa-l iei in brate cand deja copilul era pe punctul de a plange? De ce te chinuiai sa alaptezi copilul daca el nu vroia sa manance? Nu lua in greutate? Nu se inscria in grafice? In alta ordine de iddei, nu vreau sa se confunde attachement parenting cu the concept of continuum. Se poate practica attachment parenting fara a incerca in mod neaparat a nu rupe continuum nounascutului. Societatea occidentala prin attachment parenting a incercat sa adapteze acel stil, puericultura specifica popoarelor neindustrializate. Printre altele sotul chiar mi-a aratat un pasaj pe care l-a intalnit pe un alt forum. Vi-l postez asa cum e. " " .....Ce putem oferi copiilor nostri?Unii spun ca putem oferi bani,altii spun educatie,o situatie sigura,sau posibilitatea de a vedea lumea..Eu cred ca unicul dar cu adevarat important este ca fiecare dintre noi sa-l poata face pe fiul sau sa creada in el insusi. Crede-i cand plang in leagan semnalandu-ti o durere,un disconfort si luati-l in bratele voastre pentru a simti caldura voastra... Crede-i cand,leganandu-se ca un balon pe apa,face primii pasi singur spre noi;intindeti bratele si repetati"te astept,vino!" Crede-i cand iti indeparteaza lingurita plina cu mancare spunand"basta!",acceptati ca e stomacul lui cel care decide cat vrea sa manance , nu noi mame supergrijulii... Crede-i cand,ascuns dupa usa sau in debara,refuza sa raspunda cand il chemam si vorbind singur cu un prieten imaginar il auzi spunand in soapta."de data asta mama nu a fost corecta,nu trebuia sa ma raneasca asa.." Crede-i cand mint si trebuie sa intelegeti ca minciunile lor ascund o nesiguranta profunda,frica de a incepe strada proprie,asa diferita de a noastra,frica de nu a fi iubit.. Crede-i cand,ascuns sub plapuma,se preface ca are febra pentru ca ca nu are chef sa mearga la scoala..ei bine sa ne facem un pic de timp sa mergem la luna park,in parc cu bicicleta,la inghetata ,asa cum facem cu ei cand erau mai mici..astfel incat sa-i redam forta de a continua. Crede-i cand,numai la 8 ani,declara ca este indragostit si sa nu-ti permiti niciodata sa-i ranesti inima luandu-l peste picior..pentru ca riscam sa-i omoram pentru totdeauna sentimentul care incepe sa se nasca.. Crede-i cand,iti raspund,sau se inchid in camera singuri fara sa vorbeasca imaginandu-si ca esti mereu contra lui..si vrea sa inteleaga cine este el.. Crede-i cand nu fac nimic de dimineata pana seara,fara sa-i repeti mereu ca o sa ramana repetent,e bine sa-i repeti mereu:"stiu ca vei reusi!" Crede-i cand spune ca are frica in loc sa-l impingi sa faca un lucru cand nu este pregatit,povesteste-i de cate ori am avut si noi frica,strange-i mana cu forta si transmite-i curajul tau.. Crede-i cand ii vezi ca fac experimente periculoase,ca isi pun viata in pericol,amintindu-ne ca si noi ne comportam la fel ,constienti de faptul ca numai cine a gresit la inceput a fost capabil sa faca lucruri bune .. Crede-i cand soseste momentul sa lase casa pentru a merge la alta casa spune:"nu veni sa ma conduci la aeroport,vreau sa merg singur cu prietena mea" si sa nu crezi ca te inlatura,dar cu lacrimi in ochi trebuie sa-l lasam sa-si faca curaj sa se desprinda de noi.. Fiii nostri sunt diferiti de noi,noi nu putem sti care va fi drumul lor,dar ei sigur stiu..Cu cat ei cred in ei insisi cu atat va fi mai usor sa fie fericiti..." Ilaria Rattazzi, "I reclama mascata dagli occhi di sole"

[Aldebaran]

Gazzella, nu am avut o nastere dificila, ci o cezariana (din cauza miopiei mele) din care mi-am revenit f. usor iar copilul a fost in stare excelenta.
Cat a fost mic a fost plangacios si somnoros. Il luam im brate cand incepea sa planga, dar asta era mai mereu. Ma chinuiam sa-l alaptez pt. ca nu vroia sa mannce, pur si simplu adormea instantaneu cand il puneam la san, asta daca nu plangea(nu plangea de foame, crede-ma). Cu greutatea nu stateam bine, desigur, de aceea si ma straduiam. Azi, dupa 10 luni de la nastere stiu ca asa este el, nu e mancacios si gata. Si acum ma chinui sa-l conving sa manance. Stii cat lapte bea dansul dimineata:100ml si zic si mersi daca-l bea, ditamai copilu' de 10 luni.
In fine, am divagat de la subiect.

Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete

[Aldebaran]

Si cu dormitu'n patul nostru, tot singur a renuntat. Acum daca-l pun sa doarma cu noi se ridica instantaneu in picioare si incepe sa bata cu mana-n perete sau se catara pe noi, indiferent de cat de somnoros este.

Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete

[lorelaim]

O micuta precizare: un copil nu devine MAI INTELIGENT daca este tinut în brate :-) Orice copil este din start INTELIGENT si capabil sa absoarba informatia cu o viteza si cu o ardoare de neimaginat pt un adult - doar trebuie sa-i fie stimulata si hranita mintea-i micuta si agera! Tinându-l pe bb în brate si vorbindu-i ca unui "om mare" nu faci decât sa-i prezinti lumea - începând de la lucrurile care-l înconjoara în mod firesc pâna la activitatile de zii cu zii ale mamei si ale celorlati membrii ai familiei (bipezi sau patrupezi :-)). Descrierile amanuntite (culoare, forma, miros, gust, greutate, textura, etc) ale obiectelor si fiintelor care ne înconjoara nu fac decât sa-i sporeasca bagajul de cunostine al bb si sa-i trezeasca curiozitatea de a stii mult mai mult. La început mama si tata sunt Universul micutului asa ca el se poate baza numai pe ceea ce învata în mod constant de la parinti... Cum sa poata avea încredere în parinti daca atunci când plânge nu este luat în brate si întrebat imediat: ce-i cu tine? ce te doare? ce te supara?... Indiferent la ce vârsta plânge... copilul este copil si are NEVOIE de parinti care sa-l ia în brate cu dragoste si sa-i dovedeasca ca indiferent ce face în viata se poate baza de sprijinul si dragostea lor neconditionata! Din momentul în care ne-am casatorit nu mai suntem doi: el si ea... suntem unul singur numit FAMILIE! Din momentul în care a aparut bb în burtica mamei FAMILIA s-a marit dar tot FAMILIE ramâne si nevoile unuia din membrii ei sunt considerate importante de catre toti membrii FAMILIEI! Un sot/sotie care nu este trup si suflet devotat FAMILIEI nu este cu adevarat un partener de viata pe care sa te poti baza LA BINE SI LA RAU... precum am depus juramântul la biserica în fata lui Dumnezeu... Un copil trebuie sa maturizeze un cuplu si sa-l faca constient de responsabilitatatea enorma pe care o are.. Eu când aud ca un/o tata/mama se simte îndepartat/a de partener datorita dragostei si devotamentului pe care celalat o arata bb-lusului... stau si ma întreb daca ei realizeaza la ce s-au înhamat pe viata... "Copii mici probleme mici... copii mari probleme mari..." Sotul meu este un tata si un sot MINUNAT: ne ajutam si ne sprijinim reciproc... si nu am auzit vreodata ca s-ar simti dat la o parte sau neglijat pt ca am hranit bb si el a trebuit sa pregateasca singur cina pt noi doi... sau MAI RAU a gasit rufe puse la muiat în lighean pe care eu nu am apucat sa le spal... pur-si-simplu a pus mâna si a facut treaba alaturi de mine si chiar (în diferite situatii) mi-a multumit de felul cum ma ocup de micuta!