305 raspunsuri la acest subiect

[vrabiuta]

acum inteleg perfect cum s-a simtit gazella. aici fiecare citeste numai ce vrea si raspunde... pe masura. mi-as fi dorit sa fie mai multa disponibilitate pentru invatare si mai putina pentru propriile orgolii. dar sunt atat de putini cei care chiar doresc sa invete ceva, din teorie sau din propriile greseli si din ale altora.

daca cineva ar fi avut curiozitatea sa intre pe vreun link postat aici, ar fi aflat ca prin attachment parenting parintii sunt indrumati sa raspunda prompt la nevoile copiilor, tinandu-i in brate sau respectandu-le spatiul. nu sa fie tinuti in brate impotriva vointei lor, dar nici sa fie lasati sa se descurce singuri atunci cand au nevoie de atentie.

am spus ca nu inteleg de ce sunt criticate mamele care isi poarta copilul in brate. nu am spus ca vor avea copiii cuiva probleme sau eu-ri dedublate, sa mai stiu eu ce. de ce sunt admonestata pentru asta... nu inteleg. dar daca s-a demonstrat stiintific ca un copil aflat in permanent contact cu mama si alaptat la san se dezvolta intelectual si emotional mai bine, de ce sunt ridiculizate mamele care isi doresc sa faca efortul asta?

recunosc ca am gresit scriind mesajul catre sanziana. gazella a fost in repetate randuri ironizata pentru postarile ei, desi a incercat sa mentina un nivel cat mai obiectiv, cu citate si linkuri. cand am vazut ca se retrage din cauza ironiilor, am raspuns cu supararea de moment. imi cer scuze tuturor celor care au raspuns civilizat ca am alimentat si eu o disputa inutila. nu voi mai raspunde decat mesajelor scrise civilizat si la obiect.

gandacel - am citit mesajul tau. imi pare rau ca treceti prin momente dificile, sigur se vor rezolva curand. cred ca gazella ti-ar putea da cel mai pertinent raspuns. cu siguranta cel mai bine ar fi ca intreaga familie sa se raporteze la acelasi model de crestere a copilului (adaptandu-l nevoilor proprii). din pacate asta nu se poate intotdeauna, dar cred ca este suficient ca ambii parinti sa aibe aceleasi principii de fond. micile dispute inerente care apar in viata de familie, rezolvate pozitiv nu dauneaza copilului, care invata din modul in care adultii isi gestioneaza conflictele. cand este vorba de un conflict mai grav este firesc sa fie afectat, dezorientat. acum are nevoie de tine sa ii fii aproape. si tu ai nevoie de el. este o nevoie afectiva fireasca, care va trece o data cu rezolvarea disputei.

cele mai frumoase

[Gandacel]

quote:

---

Originally posted by vrabiuta
micile dispute inerente care apar in viata de familie, rezolvate pozitiv nu dauneaza copilului, care invata din modul in care adultii isi gestioneaza conflictele.
cele mai frumoase

---

Asa este!

Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)

[emanuele4u]

Vreau sa spun de la inceput ca nu mi-am crescut copilul intotdeauna ca la carte, am respectat anumite principii pe care eu, cu instictul meu de mama le-am considerat corecte -de exemplu, am respectat alimentele specifice vrstei - nu orele de masa...mi se pare absurd sa iti lasi copilul sa planga de foame pentru ca nu a sosit ora de masa, sau un program de somn - asta am incercat, dar din pacate nu am reusit..ma chinuiam si cate 3-4 ore[bang]sa o adorm cand avea vreo 4-5 luni..dupa care am renuntat..norokul meu e ca acum, la 10 luni si jum imi arata foarte clar cand ii e somn si nu ma mai "chinuiesc" decat vreo jumatate de ora ( ne harjonim, ne jucam..chestii de genul asta) dupa care adoarme - hmm..nu mult...o jumatate de ora, maxim o ora dupa care iar este fresh 3-4 ore. Am intrebat pediatrul si mi-a spus ca sunt copii cu foarte multa energie pentru care un somn de o jumatate de pra este suficient, asa ca a trebuit sa accept situatia si sa merg mai departe ;-). In ceea ce priveste subiectul formulat de Lordra....ce pot sa spun, mie nu mi-a fost niciodata frica sa imi tin copilul in bratze pe motiv ca l-as rasfatza - poate ca asa este, in momentul actual nu sta nici 1 minut fara mami...stiu..sunt mamici care vor sari cu gura pe mine,poate ca exista momente ( de foarte mica durata) in care imi doresc sa am un copil care sa se joace in liniste in tarc cu jucariile lui...dar satisfactia de a o avea tot timpul in preajma mea este mult mai mare. Din ce am citit - parerile sunt impartite - am aflat ca un bebe caruia i se acorda toata atentia de care are nevoie si ori de cate ori o cere va deveni mult mai independent si increzator in sine decat unul lasat mai mult singur. Si la mine s-a aplicat..mama a fost aproape de mine la cel mai mic tipat, insa am devenit independenta mult mai devreme ( decat si-ar fi dorit mama. De tinut in bratze cat era mica nu prea am tinut-o ( desi mi-as fi dorit din tot sufletul - ma uitam la alte mamici care isi tineau odoarele in bratze si eram geloasa pe ele..hmmm..cumplit de geloasa). Insa Amy era argintul viu...nu puteai sa o tii mai mult de 15 secunde ca incepea sa se rostogoleasca, sa se aplece etx, asa ca de cele mai multe ori preferam sa stau cu ea in pat si sa ne jucam in felul preferat de ea. Am observat ca de pe la 8 luni a inceput sa ii placa sa stea la mami in brate, dar numai daca mami e in continua miscare ..altfel e la fel de energica...si nu va spun ca are aproape 12 kilograme ...nu e grasa pentru ca e si inalta pentru varsta ei - toata lumea spune ca are un an implinit de pe la 9 luni jumatate...asa ca vai de spatele meu...norok ca opratia nu ma mai doare ;-). Oooops..trebuie sa inchei acum..deja s-a trezit..si nu a dormit decat o jumatate de ora.

[viermisor]

Off topic: sunt subiecte care au iscat si vor isca controverse de fiecare data cand se discuta, gen: alaptare vs biberon, premergator sau nu, camera separata pt micuti, cu suzeta sau fara, si pot continua lista. Fiecare isi creste copilul cum considera ca e mai bine pentru el. Fiecare teorie gen AP (cu care eu sunt de acord si am aplicat-o din instinct) se poate aplica total, partial sau deloc. Respect parerea fiecareia, dar nu sunt de acord nici eu cu etichetarile: 'copilul meu e mai cu mot, pentru ca am facut asa'.

[pisi-si-boscu]

quote:

---

Originally posted by viermisor
Respect parerea fiecareia, dar nu sunt de acord nici eu cu etichetarile: 'copilul meu e mai cu mot, pentru ca am facut asa'.

---

Mi-a placut asa de mult ce ai spus, ca nu ma pot abtine: poate ca sunt parinti care spun asa, insa cei mai multi cred "copilul meu a mai cu mot, pentru ca e al meu"Asta cum sa o combati?!Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani

[viermisor]

quote:

---

Originally posted by pisi-si-boscu

quote:

---

Originally posted by viermisor
Respect parerea fiecareia, dar nu sunt de acord nici eu cu etichetarile: 'copilul meu e mai cu mot, pentru ca am facut asa'.

---

Mi-a placut asa de mult ce ai spus, ca nu ma pot abtine: poate ca sunt parinti care spun asa, insa cei mai multi cred "copilul meu a mai cu mot, pentru ca e al meu"Asta cum sa o combati?!Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani

---

Si eu spun asta, asa ca nu am ce sa combat.Ma refer la genul de afirmatii: "al meu e cu mult mai dezvoltat ca altii, pentru ca il tin mult in brate".In rest, Doamne da sa fie cel mai bine, ceea ce credem noi ca e cel mai bine, pentru copii nostri!