305 raspunsuri la acest subiect

[sinzi_ana]

Gazzela...tu dai prea multe citate si prea putine exemple...
De asta, recunosc...eu nu prea am rabdare sa citesc citatele pe care le dai...

Pt ca ma bazez tare mult pe instinctul meu...inainte de toate...abia cand ma lovesc de ceva cu care nu pot sa ma "lupt" ma intereseaza in general si alte pareri...

Pana la urma natural este...instinctul fiecarei mame in parte...

O mama relaxata, mereu vesela, mereu langa copil cand acesta are nevoie este tot ce e nevoie...

Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radu[avion]si David



David

[cipcipcip]

Am citit si eu despre attachement parenting si am incercat sa aplic in practica atit cit a fost posibil. Dar aveti grija cu fasa aceea inainte sa dati banii pe ea, eu am un spate mai slab si dupa 5 min maxim ma durea spatele de nu mai stiam de mine, asa ca nu a mers. Nici cu bebe in pat/camera n-am putut sa dorm ca facea zgomote si eu nu inchideam ochii nici o sec de ajunsesem ca un zombi. Deci...fiecare dupa puteri. Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

[cipcipcip]

Ah, si nu stiu daca am inteles bine din ce s-a scris (is cam neconcentrata ca-s cu copilul in brate ), dar eu nu cred in chestia cu anticiparea nevoilor inainte ca copilul sa plinga, eu in asta chiar nu cred. Plinsul este un mod de comunicare cu care nou nascutii sint inzestrati tocmai pentru a atrage atentia si a li se satisface nevoile. Cred ca trebuie sa raspunzi promt la plinsetele copilului, asta e important. Cum zice si Sinzi-ana, nici prea prea nici foarte-foarte. In unele tari mamele sint nevoite sa inceapa lucrul dupa 4 luni deci adio attachment parenting, si nu cred ca acei copii chiar cresc cu sechele pe viata. Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

[gazzella]

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana
Gazzela...tu dai prea multe citate si prea putine exemple...De asta, recunosc...eu nu prea am rabdare sa citesc citatele pe care le dai...Pt ca ma bazez tare mult pe instinctul meu...inainte de toate...abia cand ma lovesc de ceva cu care nu pot sa ma "lupt" ma intereseaza in general si alte pareri...Pana la urma natural este...instinctul fiecarei mame in parte...O mama relaxata, mereu vesela, mereu langa copil cand acesta are nevoie este tot ce e nevoie...Fiecare dimineata e un nou inceputSinzi, Radu[avion]si DavidDavid

---

Sanziana, am ales aceast mod de expunere datorita unor prejudecati care s-au format in societatea romaneasca si nu numai.Ex: l-am vazut pe al lui X-leasca care are 10 ani si inca mai doarme cu ma-sa. De aici teama comuna ca toti copiii care dorm cu parintii la 10 ani tot in patul conjugal vor fi. Toate aceste carti, site-uri, citate pe care unii le dispretuiesc imi sunt foarte utile mie ca si persoana care incerc sa vad, cunosc si alte realitati, si care in foarte multe cazuri ma ajuta sa ma eliberej de o serie de conditionamente socio culturale, care ma imping sa actionez liber de o serie de astfel de constrangeri socioculturale. Iti dau un exemplu concret: prima nastere, incepe travaliul, inainte de nastere nu vroiam sa urmez nici un curs. Imi spuneam oricum nasterea e instinctuala, o fi ea, dar nu era pentru mine. Cum a inceput travaliul cum am adoptat o pozitie orizontala care l-a incetinit. De ce? Ulterior am inteles, subconstientul meu eru atat de bombordat de imagini in travaliu in pozitie orizontala incat credeam ca aceasta este pozitia cea mai naturala, instinctuala de a traversa travaliul. Imi creasem o a doua natura! Bine ca am inteles chiar si ulterior acest lucru. Cum am facut? Am inceput sa ma interoghez, am inceput sa citesc unele studii antropologice unde era descris si acest eveniment la alte populatii.Vezi, eu (si) de asta consider ca sunt chiar foarte utile informatiile pertinente, iar acestea cu tot respectul nu pot sa vina de pe un forum, pe un forum se discuta doar pe marginea informatiilor. Acum pe mine ma intereseaza nu sa-mi satisfac o vanitate de moment si sa tot vin cu informatia care sa-ti demonstreze tie ca gresesti. Pe mine ma intereseaza sa cunosc experiente simile mie, sa cunosc mame care se simt purtate inspre un asemenea parcurs si care au nevoie de o sustinere fie ea si teoretica, dar nu numai teoretica. Asa cum eu am avut nevoie si am gasit-o atunci cand eram judecata si condamnata la inceputul parcursului nostru. Inainte de a naste realizasem ca am sa am o foarte mare problema la auzul plansului copilului meu. Plansul oricarui nounscut imi crea o teroare interioara imposibila de descris. Citisem de colicile sugarului, incercam sa le individualizez cauzele colicilor. Am avut imensa sansa sa dau peste un site in care se descria Conceptul Continuului pentru mine a fost revelator, abia cand copilul devenise deja maricel am reusit sa citesc si cartea. In fine, incercand sa nu rup continuum copilului am ajuns sa traversam perioada colicilor el nafacand colici. Mi-a plans extrem de putin, cand am sa am timp am sa descriu ce s-a intamplat, marile lui crize de plans au inceput odata cu perioada marilor frustrari. Inca am probleme de a ma raporta plansului sau asa cum as dori. Si Sanziana, nici o mama care adopta attachment parenting nu se lasa pe sine, ci se implineste pe sine. Acest copil a fost marea mea sansa de a-mi testa propriile limite, propria mea capacitate de autocontrol, de a ma redescoperi intr-o lumina noua, de a ma simti mai puternica interior, mai frumoasa in ciuda oboselii fizice pe care uneori o incerc. Cip, referitor la intoarcerea la serviciu dupa 4 luni, e ceea ce ziceam anterior: societatea nu este croita pe masura copilului!In mod normal copilul este pregatit afectiv sa se desparta de figura materna in jurul varstei de 3 ani, abia atunci i s-a consolidat atasamentul securizant (Donald Winnicott)Citat:HOW THE PROCESS OF ATTACHMENT WORKSThe work of Donald Winnicott had a major influence on how psychologists and others came to understand the developing relationship between the infant and the primary carer. (Jacobs, 1995) Following birth, the #8216;good enough#8217; primary carer becomes preoccupied with the welfare of the infant, a state known as #8216;Primary Pre-occupation.#8217;This process begins when the infant cries if he is uncomfortable, hungry, wet, or in pain. When the mother responds immediately and pacifies the infant, he feels safe and secure. When sufficiently developed, the infant smiles. This process aids the attachment and allows the mother to bond with the child. The mother will then return the smile, and he begins to feel good about himself. This helps the infant to develop trust in external people, and the mother remains preoccupied with the child until it is safe not to do so.In children, anxiety and fear, as well as illness, tend to increase attachment behaviours, and when a person is associated with relief of anxiety an attachment is fostered. It is believed that the intensity of relationship is more important in forming attachments than the length of time spent with the child. It is the speed of the adult#8217;s response to the child#8217;s fear that will influence the quality of the attachment.http://www.essex.ac.uk/armedcon/unit/projects/wwbc_guide/wwbc.chapter.1.english.pdfhttp://www.nwrel.org/cfc/frc/beyus3.htmlWinnicott a dat nastere unui nou concept in psihoanaliza "transitional object". Pentru Winnicott obiectul tranzitional e un mod prin care copilul mentine contactul cu mama prin intermediul atingerii, gustului, mirosurilor. nu-i vorba de un fetish (teoria freudiana) ci de un obiect interior fapt care-l determina pe copil sa se indeparteze de mama fara suferinta (contrariul a ceea ce presupune teoria freudiana: suferinta in momentul desprinderii de mama). E primul obiect in procesul de tranzatie de la uniune la separare. Conform teoriei lui Winnicott un copil sanatos va fi cel acoperit de atentii continui din partea ambientului, acest comportament al mamei impinge copilul sa se emancipeze gradual de dependenta materna. In schimb un copil deprivat de un nivel afectiv securizant (ma intreb cat de securizat se poate simti un copil in momentul in care este lasat sa planga ore pentru a i se da o educatie, pentru a-l determina sa doarma, pana la urma adorm cu totii rapusi de oboseala orelor de plans, de disperarea pe care o incearca, adorm pentru ca intre timp au fixat acele modele comportamentale acceptate pozitiv si au invatat sa le reprime pe cele acceptate negativ. In timp va fi reprimata si nevoia ca in timp sa nu fie recunoscuta de Eu-l individului. ) Va fi constrans sa ia in piept realitatea fara sa aiba un minim nivel de siguranta si incredere in lume. Acestor copii li se creeaz blocaje evolutive, copilul deprivat de un atasament securizant isi va construi un fals Eu.In cazul in care figura materna este constransa sa inceapa serviciul o alternativa exista, cautarea altei persoane care sa substituiasca rolul acesteiaSpun figura materna, copilul nu are nevoie doar si numai doar de mama biologica ci de acea mama capabila sa-si asume rolul figurii materne, care poate fi bunica, sora, matusa, o mama adoptiva, etcImportant e ca figura materna sa fie o figura materna suficient de devota.Teoriile nu cad ci se modifica comportamentul copilului, care risca sa-si creeze un fals Eu, printre altele, sau care risca in cazul adoptarii metodei "cry it out" sau CIO sa-si creeze, sau mai bine zis, sa-i creem prin minimalizarea importantei problemei traume pe care si le va purta in viata si pe care cu greu va fi capabil sa si le depaseascahttp://www.aaimhi.org/documents/position%20papers/controlled_crying.pdfUnora poate sa li se para science fiction faptul ca insusi constructia interioara a viitoarei persoana mature este data de modul in care noi ne raportam nounascutului inca din primele zile de viata, modul, promptitudinea cu care raspundem nevoilor sale.Majoritatea avem tendinta sa aplicam aceleasi metode educative, modele comportamentale care ne-au fost oferite nou in prima copilarie.Uneori ne e greu sa ne intoarcem in copilarie pentru a le identifica, pentru ca ni s-au creat traume care sunt dureroase odata aduse la suprafata.Asa ca vom refuza sa vedem realitatea incercand sa ne ascundem dupa fraze stereotipice "si eu am fost crescuta asa si uite ce bine am ajuns". Nimeni nu vorbeste de persoane ajunse criminale la maturitate din cauza ca nu li s-a acordat atentia pe care un copil o reclama ca fiind imperioasa, ci atentia pe care un parinte crede ca-i este necesara in functie de conditionamentele noastre socioculturale si educative. Vorbim doar despre persoane care se simt straine insasi fiintei lor sau persoane care nici macar nu ajung sa-si contientizeze propriul Eu, sau ajunga sa-si construiasca un Eu fals.De aici se va naste o mare dificultate de a recunoaste calea care duce la construirea unei personalitati frumoase, senina in copiii nostricu toti suntem tributari trecutului nostru, cu totii suntem datori copiilor nostri cu introspectie pentru a putea indentifica propriile noastre blocaje subite in prima copilarie pentru ca mai apoi sa putem sa ne crestem copiii liberi de aceste conditionamente socio culturale, educative, uneori religiase in care se inscrie si celebrul indemn extrem de nociv : "lasa-l sa planga"Teoria comportamentalista s-a nascut odata cu nasterea erei industrializate, cel care a pus bazele acestei teorii este J.B. Watson si s-a nascut ca o necesitate de adaptare noului stil de viata alert, odata cu industrializarea civilizatiei umane s-a nascut si necesitatea ca femeia sa inceapa sa lucreze in afara peretilor casei, femeia s-a emancipat, pozitia in care era pusa de a ingrijii doar mucosii n-o mai multumea, femeia a inceput sa-si doreoasca sa munceasca, sa-si crreze o cariera sau in unele cazuri era pur si simplu constransa sa munceasca.Acum eu consider ca alegerea este a fiecaruia, fiecare poate sa decida cum sa-si organizeze viata, fiecare poate sa-si asume eventualele repercursiuni negative sau pozitive date de o alagere.

[sinzi_ana]

Gazzela nici tu nu intelegi ce vreau sa spun...

Nu ma refer la exemplu vecinei sau bunicii sau etc...
Ci la exemplu propriului meu copil pe care stiu in cel mai mic amanunt cum l-am crescut si ce caracter are!!!!

Parerea mea de neclintit...hihi...este ca orice mama care este fericita, implinita ii acorda copilului cea mai buna sansa in viata, un viitor stralucit si va fi un adult echilibrat!!!

Chiar daca mama incepe sa lucreze de cand bebe are 4 luni, sau aplica metode din carti, sau il tine in brate cu moderare, sau doarme 10 ani cu el in pat...
Fiecare copil e diferit si trebuie crescut diferit...nu exista nici o metoda care sa se aplice corect la toti copilasii...
Asta e asa splendid la fiinta umana...ca nu exista 2 indivizi la fel...sau care percep acelasi lucru in acelasi mod!!!
Si cum si copilasii sunt diferiti...si mamele sunt diferite...

Nu stiu cat de bine m-am exprimat ca ma grabesc...dar sper ca ai inteles...

Fiecare mama face bine, atunci cand e multumita de ea insasi si fericita...
Copilul va fi la fel...
Cu cat de cramponezi mai mult ca faci ceva gresit sau ca nu poti sa urmezi o regula scrisa de nustiu ce psiholog faimos cu atat iti frustrezi copilul mai mult si il faci nefericit!!!!

Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radu[avion]si David



David

[mariana tache]

Subscriu la ce a spus Sinzi.
Este evident ca orice mama inearca sa faca totul pt copilul ei si sa fie cu el cat mai mult timp; dar, de la asta si pana la a face mancare cu copilul in brate mi se pare cale lunga; e inuman pt mama; eu una nu as putea.
Si sunt exemplu de mama care si-a culcat copilasii de la inceput singuri in camera. Altfel eu nu as fi putut sa ma odihnesc; avem cateva nopti (maxim 10!) la activ in care au dormit copilasii cu noi (cate unul pe rand ); mi s-a parut f obositor: am dormit in aceeasi pozitie (nu m-am putut intoarce cu la el) de am intepenit; m-am trezit la fiecare miscare a copilului; nu m-a tinut sotu` in brate etc.
Si ma gandesc eu la urmatoarea varianta: daca l-as fi culcat pe Stefan cu noi in pat, ce faceam dupa ce s-a nascut Simon? Grea situatie; ma bucur ca nu-s in ea.



Mariana, [sofer] Stefan (20.04.2004) si Simon (30.08.2005)

1 , 2 si 3
Nasterea lui Stefan
Nasterea lui Simon

Sanatate Maxima!!!

[RaluD]

Ei bine, eu nu le-am tinut in brate 24 din 24 si atunci cand plangeau pur si simplu de nervi nu le-am suflat in funduletze.
Am fost alaturi de ele, nu le-am lasat sa planga aiurea (e si caraghios cand copilu' plange ca i-e foame si tu nu-i dai de mancare ca sa-i faci educatie).
Si eu si ta-su suntem figuri de atasament si autoritate pt ele.

Dar de dormit au dormit singure, nu departe de noi.
Le-am obisnuit de la inceput, de cand am venit cu ele din maternitate. Si le place asa, prefera patuturile lor, nu dorm bine cu noi.
Cand Emi, cea mare, mai simte nevoia sa doarma cu noi, o primim, desigur, dar nu e un obicei. Ina nu cere inca sa doarma la noi in pat, are 7 luni.

Imi cunosc fetele si ma cunosc pe mine, drept pentru care am gandit cu capul meu si am actionat asa cum am simtit ca o impune situatia noastra.
Daca unora le face placere sa considere ca bebelushii lor vor fi mai inteligenti, independenti si echilibrati decat altii pentru ca au procedat in felul X, le acord aceasta satisfactie. Eu imi doresc doar sa am copii fericiti.
Numai bine,


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm

[ruxij]

Al meu are patru ani jumate si doarme cu mine. Sta calare pe mine toata ziua, la propriu, daca nu are vreun copil cu care sa se joace. Dar nu pot sa zic ca am aplicat chestia asta attachement parenting pentru ca n-am avut posibilitatea sa stau acasa sa il cresc si oricum nu stiam despre conceptul asta. Eu as fi pentru. Nici eu nu sunt pentru lasatul sa planga, mai ales la bebelusi.

[sinzi_ana]

Gazzela, tot ce se scrie despre impactul educatiei, mediului, evenimentelor asupra personalitatii copilului mic sunt deocamdata pure presumptii!!!
Pentru ca adevarul este ca nici un psiholog nu poate (inca) sa descifreze ce si cum influenteaza caracterului copilului...

Nu demult se credea ca prin educatie poti sa cresti un copil baiat sau fata, se credea ca criminalii au suferit traume cerebrale in copilaria mica, ca geniile vorbesc tarziu...etc...

Dar de fapt, nimeni nu iti poate da reteta exacta de cum sa cresti copilul perfect...din pacate...



Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radu[avion]si David



David

[lorelaim]

Hai ca ma bag si eu în vorba asa rapidut-rapidut ca micuta înca doarme... în patul familial... sforaie ca un pisoias alaturi de tati care faceca un urs de caverna :-) La început când a venit bb pe lume era si eu o mama "moderna" care conform societatii sec XXI si a unei educatii adecvate stia ce trebuie facut "ca la carte". Dupa ce am cunoscut-o pe consultanta mea în lactatie (o mamica quebecoasa a 3 pui - 6 luni, 2 ani si 3,5ani - care a renuntat la meseria de violonista în orchestra simfonica ca sa devina consultanta cerficata în lactatie si sa ajute alte mamici ca si mine :-)) mi-am schimbat viziunea de viata! Am devenit o "primitiva" care si-a lasat "instinctele" sa-si spuna cuvântul. Ea m-a initiat în ceea ce as putea numi o viata relaxanta si calma de mama. Adica mi-a explicat ca tinutul puiului în brate atât cât doreste, alaptatul la cerere si "saritul" la cel mai mic scâncet nu o sa faca decât sa peîntâmpine posibile crize de plâns, furii datorate div frustrari de bb, etc. Mie aceasta metoda mi-a usurat mult viata. Eu nu am citit f mult despre cresterea copiilor pt ca pur-si-simplu nu am avut timp... m-am concentrat atât de mult asupra nasterii... încât am uitat "produsul final". In schimb aveam un pachet f solid de cunostinte în etologie (psihologia animalelor)de pe vremea când înca mai aveam timp de citit ceea ce ma pasiona (nu doar pt profesie). Asa ca instinctiv am devenit o mama "maimuta", "cangur", "lup", "leu", etc... dupa necesitati... Un alt lucru pozitiv în viata mea de mama a fost ca la începutul sarcinii am cunoscut-o pe d-na care mi-a fost trainer în haptonomie (www.haptonomie.com/org - nu mai stiu precis) si astfel am avut o nastere f usoara (bb a iesit în 9 minute) si dupa nastere mi-am educat pruncul cum sa-si întareasca musculatura si implicit independenta. Nu ca sa ma laud - dar pur-si-simplu ca lucruri reale din dezvoltarea bb meu: la 2 luni îsi tine capul fara probleme - o plimbam în BabyBjorn cu fata si ea se sprijinea pe coate în marginea "marsupiului" (recunosc ca am plimbat-o n BabyBjorn pâna când a avut aprox 10,5kg... uneori o plimbam si 3h pe zii. Nu mi-am distrus spatele pt ca am facut si Yoga - exercitii de flexibilitate a coloane si întarire a muschilor spatelui), la 5 luni si jumatate statea aprox 15-20min singura/nesprijinita în fundulet, la 6 luni si jumatate a spus prima data MAMA stând în mijlocul patului mare între jucarii si uitându-se dupa mine care ieseam din camera sa (tati ramasese alaturi de ea sa se joace)... Acum (23 de luni) trancaneste "ca un om mare" atât în Ro (doar daca îi vorbesc în Ro) cât si în Enlg (curent - am început de la 16 luni sa-i vorbesc 90% din timp numai în Engl) si face prop de 5-6 cuvinte de pe la 20 de luni. Saluta de la distanta toti cunoscutii (Helllo! Have a nice day! :-)) si mai agata si necunoscuti prin parcuri si pe alei la plimbare. Fuge, se da pe tobogan, îsi cânta singura si danseaza ca sfârleaza. Ii plac copiii mai mari si neagresivi pe care-i agata fara jena. Este mamoasa atunci când este f somnoroasa, când o doare/necajeste ceva sau... când vrea sa obtina ceva de la mine :-) (vine cu "big hug" si "kiss-kiss"). Eu nu gatesc decât o data pe sapt (sâmbata sau duminica când tati e acasa si bb doarme nap-ul de dupa-masa) pt întreaga sapt ce va urma. Asa ca ma pot concentra ei în totatlitate si este o adevarata placere s-o vad cum evolueaza zilnic :-)