162 raspunsuri la acest subiect

[Florentina G]

Vai, cat am cautat acest subiect!!! Peste doua zile baietelul meu va implini trei ani si vroiam sa recitesc povestea nasterii... E un lucru minunat sa povestim aici cum au venit pe lume puiutii nostri mai ales pentru noi, cele care povestim, pentru ca sunt atatea detalii care se dau uitarii odata cu trecerea timpului... iar aici avem posibilitatea sa recitim si sa retraim clipele incarcate d eemotie si bucurie!



Mickyyy, apreciez efortul tau de a aduna toate povestile intr-un singur subiect si cred ca ar fi o idee grozava ca moderatorii sa faca acest subiect mai usor de accesat, eventual sa fie pus in cap de lista!

De ce nu mai vi la "copiluti", gasca de acolo te asteapta cu drag!



Tina, mami de Patrick si Maya

"Nu te uita niciodata de sus la cineva, decat daca vrei sa-l ajuti sa urce" Jesse Jackson

www.nuntadelux.ro

[paulush]

Aici e si povestea mea:

Am nascut.VBAC.Acasa



Tandem de fetita (20.07.2006) si baietel (20.04.2009)



asa a fost



poze

[ingerasi]

Frumoasa povestea sa-ti traiasca sa fie sanatoasa si sa aiba noroc in viata

[RODY77]

aceasta este povestea mea -Duducul meu iubit



Duducul este numele de alint dat de fetita mea, Andreea. Ea este cu 10 ani mai mare, o adevarata domnisoara.
in luna mai 2008 am avut dureri de spate dar numai cand a intarziat CM cu 2 zile am fost sigura ca am ramas si am cumparat doua teste barza cand am venit de la servici. Nu am avut rabdare sa le fac dimineata si le-am facut seara si ...doua liniute de un roz pal. Anunt sotul ca s-a intamplat minunea.
Uremeaza programarea la doctor pentru confirmare si analizele. Dupa ce iau rezultatul analizelor ma prezint la doctorul S dar acesta imi spune ca am RH negativ si ma interaba daca dupa prima sarcina am facut o injectie, iar de nu, am probleme si mai bine fac avort.
Am venit acasa plangand iar sotul incerca sa ma incurajeze.
In aceasta perioada aveam bilet la mare dar eu nu mai aveam nici o bucurie deoarece doctora ma presa sa fac avort fiindca pe urma va fi tarziu. Noroc ca se uita si sotul pe analize si vede ca au gresit grupa sanguina, atunci a aparut o speranta si pentru noi. Cu ajutorul unor cunostinte am repetat analizele ai am vazut ca cei de la laborator au gresit analizele si am RH pozitiv.
Atunci am schimbat medicul ginecolog si am plecat linistiti la mare.
Am avut greturi de nu putean iesi din camera dar nu mai coata deoarece aveau sa treaca in luna a patra.
Dpn era pe data de 25 ianuarie 2009 dar eu am simtit ca va veni pe lume mai inainte.
4 IANUARIE, ziua mea de nastere anunta apropierea fericitului eveniment deoarece am inceput sa pierd din dop.
9 Ianuarie, am azut la televizor inghetata si am poftit,drept urmare ne-am inbracat si am iesit sa cumparam inghetata. Sotul a zis sa luam un tort si uite cum se uita lumea la noi (mine)care mergeam cu el in brate pe centru, afara fiind un frig de inghetau si pietrele. Am ajuns acasa si am mancat tortul dar dupa m-a luat un frig de nu puteam sa m-a incalzesc si am mers la culcare.
10 IANUARIE - ora 3,ma trezesc si cand merg la baie las urme ca la melc. Fac un dus si ma duc sa-l trezesc pe sot pentru a merge la spital. Sotul se uita la mine buimac si dupa ce se trezeste se imbraca repede, dar eu dupa ce ma imbrac ma ud pe pantaloni si ciorapi si ma schimb, lucru care se repeta de cateva ori. Sotul disperat ca nu sunt gata ma zoreste de frica sa nu nasc acasa. Dupa ce am vazut ca mu mai am cu ce sa ma imbrac am hotarat sa merg asa uda. Coboram la masina si ce frig este afara, sotul zice :
-Hai, mai repede ca ingheti!
Eu nu ma sui in masina stau langa ia si cer o punga sa pun pe scaun, de,sa nu-l ud. Sotul disperat:
- Ai inebunit?
Pana la urma m-a convins sa ma sui si am plecat. Pe drum au inceput contractiile si uite cum incep sa strang din dinti.
Ma rog sa nu fie de garda doctorul S dar ghinion, este de garda dar doarme iar eu nu vreau sa-l trezeasca.
Am ajuns in sala de nasteri si aflu spre surprinderea mea ca nu am dilatatie dar durerile au inceput sa fie mai putermice si cele doua moase ma invata cum sa respir.
Merg la sot si il trimit acasa deoarece moasa a zis ca mai dureaza pana ce nasc si sa nu se trezeasca fetita singura.
Cand am ajuns in sala durerile erau foarte puternice iar moasa se mira ca am contractii la un minut si se hotaraste sa ma controleze.
La control vede ca am dilatatie 8 , ma intreaba daca am nr. de telefon al doctorului si suna. Doctorul raspunde si spune ca vine intr-o jumatate de ora dar daca este nevoie sa incepem fara el. Se trezeste si medicul de garda vine sa vada ce se intampla iar din usa zice:
- Ajutat-o si pe ea si pleaca.
Totul a fost asa de repede ca pana a venit doctorul moasele m-au dus pe masa si la ora 6 si jumate s-a nascut ALEX,cu greutatea 3250 g si 52cm.
Cele mai mari dureri au fost cand m-au cusut, a durat o jumatate de ora dar m-au cusut in viu iar eu tipam de durere. Dupa ce au terminat de cusut m-au spalat cu o sticla de apa rece iar pe jos era un lac de sange. Dupa de m-au dat jos de pe masa am fost dusa intr-o camera unde trebuia sa ma masez pe abdomen dar m-a luat un tremurat de nu reuseam sa ma incalzesc cu trei paturi pe mine si ce un radiator langa mine.
Desi tremuram am reusit sa sun sotul sa-i spun ca am nascut.
La ora 9 am fost dusa in salon iar la 12 am fost sa alaptez si nu imi mai venea sa plec de la el. La ora 18 cand m-am dus la alaptat nu l-am mai gasit in salon si disperata am inceput sa intreb de el. O asistenta mi-a spus ca este in incubator si ma dus la el.Era saracul cu perfuzii si mie mai sa-mi vina rau deoarece nu stia nimeni ce are. Am cautat dotorul de copii care era de garda si dupa ce am platit-o mi-a spus ca a inghitit lichid la nastere. Am platit si asistentele din salon ca sa fie mai bine supraveghiat iar eu am patrulat toata noaptea de la camera la salonul lui.
Dupa doua zile de stat in incubator si cu perfuzii a inceput sa se simta mai bina si sa-l alaptez.
15 Ianuarie am iesit cu el din spital si s-a intalnit cu surioara lui care il astepta de mult.
Cand am ajuns cu el acasa au inceput durerile de spate si inghinale in special pe partea stinga. Nu puteam sa il ridic din patut pentru a-l alapta, nu puteam sa dorm pe nici o parte, doar cu fata in sus toata noaprea. Ma ridicam cu ajutorul sotului tipand de durere, ma tara sotul la baie in spinare sau mergeam sprijnindu-ma de pereti in zilele mai bune. Am fost la toti medici dar nu stiau ce am , am facut radiografii, nimic.
Singurul remediu care ma calma au fost frectiile cu spirt.
Cand am fost intr-o zi la servici pentru a rezolva niste acte au fost socati sa vada cum merg.
Cu timpul am inceput sa ma simt mai bine si dupa 3 luni m-au lasat durerile
Acum alerg prin casa dupa Alex care a inceput sa mearga la 9 luni si nu sta o clipa locului.

[RODY77]

Astazi este ziua baietelului meu iubit si ii urez multa sanatate, sa fie fericit si un pupic dulce pe nasuc!

[My_Lady0091]

ar trebui pus pe o prima pagina cumva acest subiect, sa fie vizibil mereu

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

Citat:

" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca

[RODY77]

sunt de acord cu tine deoarece sunt amintiri frumoase

http://rody77.sunphoto.ro/alex

[Mickyyy]

woow, nici nu stiam ca mai exista subiectul asta, credeam ca e arhivat de mult!

Sorry tuturor , dar sunt ani de cand nu m-am mai ocupat de el, din lipsa de timp. Si nici acum nu am cum sa o fac. Daca vrea altcineva sa o faca in locul meu, oricand cu placere!

[mari_paun]

Povestea fiului meu, Petru - speranta mea ca voi avea bucurii si voi auzi poezioare si intrebari...

Am asteptam asta si de la Ema insa ...diagnosticul dur...terapie, bani, timp..inca nu a ajuns sa ma intrebe...oare va fi capabila vreodata?



Am plecat de acasa in dimineata zile de 23.09.2010 la ora 9.30. Ziua se arata suberba, eu eram plina de optimism, cautam in sufletul meu sa gasesc senzatia de teama insa nu era acolo si asta m-a bucurat…aveam un tonus bun, ma simteam bine…asteptam marea intalnire.

La ora 12.30 am ajuns la Spitalul Bolintin Vale, intr-o comuna langa Bucuresti…un spital vechi cu mai multe cladiri, Am intrat in cladirea pe care era o pancarda OBSTRETICA GINECOLOGIE, m-a intampinat o asistenta si m-a intrebat daca eu sunt programata la cezariana. M-a condos la un cabinet, acolo mi s-a facut fisa, a venit un medic si mi-a pus o serie de intrebari, m-a toaletat si m-a invitat in cladirea CHIRURGIE. In scurt timp intram in sala de operatie, eram extreme de calma, nici o umbra de emotie, nici un tremurat, tensiune PERFECTA. Mi s-a facut anestezia rahie si m-am intis pe masa, simteam cum picioarele imi aporteau, parka se dilatau, parca incepea sa zboare o parte a corpului meu. La un moment dat mi s-a facut rau…am intrebat daca e normal, medicii s-au mobilizat imendiat si in mai putin de 1 minut mi-am revenit. imi scazuse tensiunea, pulsul...

A inceput operatia. Am inceput sa spun TATAL NOSTRU si sa ma rog ca totul sa fie bine. Simteam o mare presiune in zona toracelui, medicii vorbeau ca e mare bebelusul si nu-l putea scoate, avea si o pozitie mai…ciudata. La un moment dat am simtit cum presiunea dispare si m-am simtit de parca un balon urias s-a desumflat din burta mea, dfe fapt aveam mult lichid …am auzit imediat tipatul victorios si mi-au dat lacrimile. Erau lacrimi de bucurie nerabdare, entuziasm…un amalgam de sentimente pe care nu le puteam exprima… Dupa ce l-au curatat mi l-au dat sa-l sarut…era asa de moale, tipa foarte tare in urechea mea…de emotii nu am putut decat sa-l sarut pe obraz, nu am putut sa articulez nici un cuvant. A urmat multe minute in care asteptam sa se termina, sa ajung mai repede la terapie intensive…sa-mi revin, sa-l vad pe bebe…

Am trecut si peste perioada de terapie intensive…m-am OBLIGAT sa-mi revin cat mai repede, mi-era teama sa nu patesc ca la Ema. A doua zi m-am dat singura jos din pat, m-a mutat la salon intr-o alta cladire, am mers singura pe jos, m-am instalat langa patutul unde era un bebelus mic, dragut…l-am recunoscut imediat, nu putea sa fie decat comoara mea, asa cum am vazut cand l-a scos de la mami din burtica.

Am stat minute in sir sa-l privesc, sa-l analizez, sa-l compare cu Ema, cu tatal lui, cu mine… “ce mai conteaza” mi-am zis, important e sa fie sanatos. Ne-am obisnuit repede, inac nu aveam lapte si i-am dat suplimentul de lapte praf…a dormit 6 ore, ma speriasem ca nu se trezeste nici la schimbat, nici la gadilat…noaptea mi-a arata de ce e in stare si a reusit sa desfunde canalele sis a vina lapte la san. Acum e indragostit de sanul meu si doreste foarte des…

Sunt fericita! Sotul ramane uitat la el, nu ii vine sa clipeasca uitandu-se la el…ma pupa si imi multumeste pt comoara ce o avem acum.

Doamne ajuta sa fim bine cu totii si sanatosi!



Multumesc domnului DR. DEVA DAN care a avut grija de mine, m-a incurajat si m-a vizitat in fiecare zi, venea special sa ma vada, multumesc intregii echipe de la Spitalul Bolintin Deal



iata si primele poze

http://i47.photobuck...icture345-1.jpg

http://i47.photobuck...icture337-1.jpg

http://i47.photobuck.../Picture350.jpg

http://i47.photobuck.../Picture346.jpg

http://i47.photobuck...icture351-1.jpg

http://i47.photobuck...icture343-1.jpg







BAZAR GENERAL PE DC

ajutati la terapia pentru Ema pe DC[flo]



Ajutati-ma sa inteleg lumea! BLOG

http://www.autismromania.ro/ Doneaza 2€ cu un SMS la 877



Mari, mami de baietel dulce PETRU MIHAI (23.09.2010) si de bomboana EMA (25.02.2002)

[fecian]

Se poate si povestea mea sa ajunga pe prima pagina?



Povestea nasterii lui Gabriel, copilul meu atomic, aici



Multumim



________________________



Felicia, mami de scufundac atomic, Gabriel (23 Mai 2008) si 10+ cu

Nasterea lui Gabriel

_________________________



Simply happy!