258 raspunsuri la acest subiect

[Elle_seb]

Buna tuturor! nu stiu ce e mai greu de suportat si de trait: sa fii singur in fapt sau sa fii singur cu sotz / sotzie in casa. Spun asta deoarece trec (din nou) prin asta si nu stiu pana unde va mai rezista coarda intinsa. Din nou pentru ca tensiunile dintre mine si sotul meu au luat amploare, asta dupa ce din oct 2004 si pana in martie 2005 am fost despartiti. In fine, ne-am impacat, mai mult de dragul copilului, cu promisiuni si bocete ca se va schimba, a tinut o perioada dar vechile obiceiuri au reaparut. Acum sunt casatorita, ca asa scrie in acte, insa fiecare cu a ma-si... Ma simt singura, singura care imi este alaturi este sora mea, insa viata mea este pustie. Singura mea alinare este puiul meu pentru care as fi in stare sa daram muntii... sau asa credeam... Nu ma simt in stare sa iau o decizie, nu ma simt in stare sa mai suport asta... Cine a trecut prin asta poate sa-mi spuna si mie cum a fost? Cum a trecut peste asta sau cum nu a trecut? Cu multumiri, Elle_seb

[KUKI]

Offf, Elle, ce sa zic, cred ca toti cei care scriu aici, la mamici si tatici singuri, au trecut initial prin "singuratatea in doi". Tind sa cred ca asta e doar o etapa inaintea pasului de a deveni mamica singura. Si mai tind sa cred ca odata instalata, greu se mai poate repara ceva intr-o relatie. Imi pare rau, poate sunt eu intr-o dispozitie pesimista, sau poate povestea mea s-a terminat cum s-a terminat si nu reusesc sa mai vad "luminita de la capatul tunelului" intr-o astfel de situatie. Nu mai cred nici in imapcari de dragul copilului, nici in promisiuni de schimbare...astea nu fac decat sa prelungeasca agonia. Presupun ca ai incercat tot ce puteai face pentru ca relatia asta sa mearga. Asta tu stii cel mai bine. Gandeste-te bine, analizeaza la sange totul, incearca sa faci scenarii. De exemplu ce urmeaza daca continuati asa, cum vezi tu familia peste 1,2...5 ani. Si fa si un scenariu diferit. Cum te vezi fara el, atat sufleteste, cat si material. Cantareste bine scenariile si poate asa iti va fi mai usor sa te decizi ce alegi si de ce. Numai bine, iti doresc. Iulia

[She]

u te lua dupa mine, dar eu am preferat singuratatea de una..singura.Cea in doi era oribila si nu ma puteam aduna nicicum. trebuie sa poti sa fii singur, chiar daca ai pe "cineva".Nu e de recomandat ca nu e mereu o roza, dar eu nu as putea invers.le stiu pe amindoua si nu as schimba. Si nici nu voi mai trai singura in doi. si tot asa...

[ralcat]

Si eu ma simt in aceeasi stare ca si tine. Si e cumplit. Si doare rau de tot. Si astept sfarsitul saptamanii ca sa am o discutie lamuritoare cu cel pe care candva il numeam "sufletul meu pereche" ca nu mai pot. Si abia astept sa ma eliberez din stresul in care traiesc (oricum ar veni aceasta eliberare).
Nu stiu cum vei trece prin asta, nu stiu cum voi trece prin asta, dar in mod sigur ce nu ne omoara ne va face mai puternice.

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

[CristinaT]

Sus fetelor, sus, singurul lucru pe care si-l doresc barbatii sunt discutiile despre acesta tema.

6 ani - 14 februarie 2006

[Ioana Sora]

Elle, poate totusi gasesti o cale de comunicare si poate reusesti sa-l faci sa vada ca sunteti doi. Presupun ca ai incercat diverse metode, dar, daca mai esti dispusa sa tragi de una singura, sa nu-ti para rau, macar incerci totul. Un singur lucru stiu, ca nu poti ramane casatorit doar de dragul copilului. Asta se va intoarce impotriva ta sau, si mai rau, impotriva copilului, care ar putea ajunge sa traiasca intr-o atmosfera tensionata. Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora

[marcellinna]

Fetelor mi se rupe inima cand va aud "sunt casatorita dar sunt singura". Va citesc toate mesajele,va citesc toate povestile si ma vad pe mine,acu cativa ani buni. Toate povestile voasrte sunt un cliseu ingrozitor de repetitiv,ingrozitor de bine cunoscut de mine,atat din experienta personala cat si din cele vazute in jurul meu in cazuri similare. O sa puneti capat suferintei voastre doar atunci cand veti simti ca ati facut totul pt a recupera si cand efectiv vi se taie respiraia la gandul ca trebuie sa intrati in propria casa unde si sotul vostru va veni pt obisnuitul ritual :masa, schimbat de haine,doua vorbe sterile indiferente si dormit. Cand o sa simtiti ca inca o zi in casa cu el va va asfixia...atunci o sa luati o gura de aer proaspat si o sa ziceti :GATA! Eu din "fericire" am avut norocul ca n-am avut parte de batai...si asta mi-a lungit agonia multi ani...prea multi ai pierduti...ca tot era cineva in anturajul meu sa-mi spele periodic creierul cu "bucura-te ca nu te bate".

[CristinaT]

Eu cred ca in fiecare familie exista perioade proaste si perioade bune. In perioade proste fara comunicare incerc sa ma uit la meciuri, incerc sa beau cate o bere, incerc sa ma uit la tot felul de documentare, il ascult desi nu inteleg cateodata ce spune si ii spun ca are dreptate. Merg la cinema la tot felul de SF-uri si am invatat sa dorm in sala fara sa sforai [:-)))]

6 ani - 14 februarie 2006

[Elle_seb]

da, intr-adevar, exista in fiecare casa perioade mai bune sau mai proaste, insa atunci cand exista un oarecare echilibru si grija unul pentru celalalt, afectiune, comunicare (na, ca cer cam multe), parca altfel treci peste toate... Ce intelegeti voi prin notiunea de "familie"? ca poate am eu idei invechite... La noi este cam asa: dormim separat (eu cu copilul care are 2 ani, el in sufragerie). Dimineata ne intersectam la baie (eventual daca i-am luat-o eu inainte tipa pe la usa), ne imbracam, pleaca de obicei inaintea mea si de multe ori nici macar "la revedere". Fiecare cu serviciul, eu: vin acasa la 6, imbrac copilul si ies cu el afara, unde stau pana pe la 8.30. El: vine acasa, face dush, mananca si se tranteste la TV sau la cacl, e prea obosit sa mearga afara. Vin acasa seara cu bebe, schimba-l, spala-l, da-i sa pape, joaca-te cu el, fa-i laptele, culca-l, scoala-te de 2 ori pe noapte sa-i incalzesc lapte, etc, dimineatza de la capat. Daca-l pun sa doarma si el cu copilul o noapte zice ca o sa fie obosit la serv a doua zi. Asa a fost dintotdeauna, de cand s-a nascut copilul, s-a implicat foarte putin in tot ce a insemnat grija pt el. Noi, stand cu socrii, a considerat ca sunt suficiente 2 ia o pauzari langa copil. A stat 1 sapt acasa, cu copilul, evident, veneam seara de la serv, aceiasi poveste. In plus era "rupt de oboseala", ca "a facut numai dracii" si asa mai departe. Si asta este doar una dintre multele noastre probleme.... de ce trebuie sa fie asa complicat?

[CristinaT]

Poate ca este prea mic bebe si este inca mamos. Poate ca ti-e frica sa-i lasi mult timp singuri. Asteapta sa mai creasca sa vezi ce prieteni buni vor fi.

6 ani - 14 februarie 2006