48 raspunsuri la acest subiect

[MissParker]

Am o gripa cumplita si stau acasa. Ieri ma suna seful meu (e prima oara cand ma suna acasa cand sunt bolnava), ca sa-mi spuna ca "e un moment cam nepotrivit", la care eu am comentat "Nu mi-am ales eu acest moment, ma simt rau si nu am ce face, sunt racita cobza"...



Evident ca substratul era altul. Ma sunase sa-mi spuna ca ... vor interveni schimbari majore cu mine, datorita faptului ca el ... va parasi firma la sfarsitul lui octombrie...



Intuiam eu dealtfel ceva de genul asta, el este de 10 ani partener al acestei firme de avocati (equity share partner), eu lucrez tot de 10 ani pentru el, iar in ultimii ani - dupa doua fuziuni (ca asa e aici, fuzionam pana explodam) - presiunea a devenit tot mai mare, goana dupa profit si rezultate a devenit tot mai inumana, iar el in ultimii doi ani nu a prea mai avut tranzactii atat de mari (inainte faceam milionul pe cvartal, firma este printre primele 5 ca marime in Europa), iar la inceputul anului sefii cei mari i-au cam pus in vedere ca ori devine fixed share partner (deci cu salariu fix, fara participare la capitalul si la profitul firmei), ori nu are decat sa plece in alta parte. Intuiam ca va pleca, fiindca in ultimele 3 luni a fost mai relaxat ca oricand, a predat doua proiecte altcuiva, a plecat 3 saptamani in concediu si nu ma suna deloc (alteori ma suna de 3 ori pe zi din concediu) etc. Nu stiam insa cand anume va pleca. Si ieri am aflat ca tocmai acum pleaca. Mi-a spus ca incepand de joi are concediu (inclusiv toata saptamana viitoare) si va mai fi aici numai in ultima saptamana din octombrie, dar imi va lasa o lista cu sarcini care trebuiesc rezolvate pana la plecarea lui (de copiat dosare, de facut curat in urma lui, de arhivat ce mai ramane etc.).



Azi-noapte nu prea am putut sa dorm de ganduri. Dupa ce ca sunt gripata si ma simt ca naiba, asta imi mai trebuia acum, sa-mi fac griji la care partener o sa nimeresc dupa ce pleaca el. Nu ma tem ca-mi voi pierde slujba, sunt foarte buna in ceea ce fac si sunt apreciata in firma, insa problema este ca aproape toti partenerii care sunt momentan fara secretare sunt niste dobitoci dpdv uman: egoisti, tiranici, rautaciosi, nesimtiti, care schimba secretarele cam o data pe an fiindca nici una nu rezista la ei... Stiu ca, avand vechime de 10 ani, in mod normal ar trebui sa fiu si eu intrebata pentru cine voi dori sa lucrez, eventual sa aiba loc cateva discutii cu partenerii respectivi, ca sa vedem cum este "chimia" dintre noi, mai ales ca eu nu mai am 22 de ani si nu sunt incepatoare, plus ca am o personalitate bine conturata si nu as fi dispusa sa accept magariile unui partener numai pentru faptul ca e partener.



Nu suport stilul ala de sef cu un ego imens, care vrea sa-ti arate cum trebuie sa-ti faci treaba (desi el isi prinde degetele intr-un Powerpoint) sau care te toaca la cap din 10 in 10 minute "Ati terminat dictatul?" (desi, daca il terminai, i l-ai fi dus deja!!), nu suport stilul ala de sef care are nevoie permanent de tapi ispasitori asupra carora sa-si descarce ei agresiunile (cunosc destui din astia in firma), ma indispun oamenii penetranti si nesimtiti (avem de pilda pe unul care are o secretara f. competenta care face f.f. multe ore suplimentare, dar care e grasa, nu are viata personala si e tare nefericita, careia el i-a spus odata textual "Mai bine stati aici si lucrati, ca acasa oricum nu faceti altceva decat sa stati in fata televizorului!"). Cam la genul asta de sefi ma refer.



Seful meu mi-a promis ca vorbeste cu office managera ca sa puna o vorba buna pentru mine, dar cata baza pot sa pun in el cand el la sfarsitul convorbirii nu mi-a urat nici "insanatosire grabnica" (o chestie care tine de un bun simt elementar)?



M-a luat deja din nou febra, ma dor toti muschii, ma simt slabita si ametita. Stau si ma perpelesc si ma ucide si gandul ca momentan nu pot sa fac nimic, fiind bolnava acasa.



Incerc sa-mi spun ca o schimbare e o chestie buna, eu dintotdeauna ma bucuram cand era vorba sa fac ceva nou, sa invat vreun program nou etc. Poate ca din cauza gripei sunt acum molesita si nu pot sa atac problema cu o atitudine optimista. In fond, la seful meu in ultimii doi ani faceam in proportie de 80% numai arhivare (imprimat mailuri/faxuri, dat gauri si pus in bibliorafturi) si chestii organizatorice banale. Rareori mai aveam - ca pe vremuri - documente dificile de prelucrat sau traduceri juridice... Ce-i drept, incepuse sa ma enerveze ca ma plafonez, dar de cand imi doresc un copil si incercam sa-l facem, imi devenise indiferenta "cariera" (haha, ce cuvant cretin), pentru ca luasem decizia ca familia este oricum cel mai important lucru pe lumea asta si asta e prima prioritate. Acum sunt putin speriata si de perspectiva ca, odata repartizata unui alt partener (care nu ma cunoaste), va trebui sa ma adun si sa dau iar randament 100% pentru a-i face tipului o impresie buna (la seful meu in ultima vreme era suficient daca lasam "motorul" sa mearga si cu 70% si tot se rezolvau lucrurile fara probleme, chiar daca eu nu mai eram entuziasta, pai cine ar fi entuziast cand face aproape numai arhivare??).



In fine, sper ca dupa ce imi trece gripa asta nenorocita sa-mi revin. Mi-a facut bine sa ma descarc putin.



Voi ati trecut vreodata printr-o asemenea situatie? Cum ati depasit-o?

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************



IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

S-o ajutam pe Sonia

[filofteia]

Eu am trecut de mai multe ori. Nu stiu cum s-a facut, eu ii spun soarta, ca mai toti mi-au fost sefi dintre numele mai mari din domeniul in care lucrez. Experienta mai multor sefi m-a facut sa invat sa abordez problema diferit si cum este mai bine pentru mine. Am invatat ca si cel mai cumsecade dintre sefi la o adica te lasa balta. Am avut surpriza sa-mi ceara sa las copilul in spital (suferise o operatie) ca sa ma duc o zi la serviciu. Dupa asta recunosc ca nu m-a mai mirat nimic, dar si eu am invatat sa fiu mai smechera. Nu mai sunt asa muncitoare ca alta data, cand imi dadeam si sufletul. Imi fac indatoririle de serviciu, dar rar peste. Cand am acceptat ore suplimentare am facut tamtam, incat nu au indraznit a doua oara. Si crede-ma aici in RO nimeni nu tine seama de contractul de munca, de drepturile omului, etc, etc.
Orice schimbare este grea, mai ales ca ai fost 10 ani la acelasi sef. Eu am cam 14 ani vechime si am avut cam 7 sefi. Asa s-a intamplat. Nimeni nu a plecat nicaieri, dar s-au tot reorganizat... asa se numeste la noi.
Pasul cel mare a fost insa cand m-am mutat in Pitesti din Bucuresti. Aici sa vezi stres... fac bine, nu fac... pana la urma am mers pe simt, cum am spus, si se pare ca am facut bine. Mi se potriveste stilul asta de viata.

Hai ca m-am intins prea mult. Eu zic ca te vei descurca. Eu imi spun mereu "orice sut in fund este un pas inainte". La mine cel putin asa a fost! Si mai am una "sanatosi sa fim ca ma descurc eu in vreun fel".

[Mmmaria]

Ufff, ce bine te inteleg…
Eu sunt de sapte ani in aceeasi firma si sunt la al cincilea sef…si am vazut ca schimbarea nu este intotdeauna spre bine…
Marele meu noroc a fost ca la al patrulea am intrat in concediu pentru cresterea copilului si m-am intors cand a plecat, aia a fost cea mai grea perioada pentru toti cei din firma si cred ca Dumnezeu a avut grija de mine, intr-un fel, fiindca n-as fi vrut sa plec din companie insa cu siguranta ca daca as fi ramas si ar fi trebuit sa lucrez cu el iesea cu scantei.
Ce este mai important este faptul ca stii sa faci foarte multe lucruri, astfel de oameni intotdeauna nu au de ce sa se teama. Pe de alta parte, este drept ca si cei care “isi prind urechile” intr-un Powerpoint, cum ziceai, nimeresc in posturi de sefi…
Eu zic ca totul ti se trage de la boala. Asteapta sa vezi ce se intampla si daca nu o sa-ti placa, pana la urma poti sa iti cauti altceva…(desi dupa mai multi ani petrecuti in aceeasi firma nu-ti vine sa te muti cu una, cu doua, stiu). Dar intotdeauna un potential rau se poate dovedi pana la urma un lucru bun...
In al doilea rand, nu stiu cum e in Germania , dar eu aici ma gandesc deja cum va fi urmatorul meu sef...ma bucur ca voi scapa de hachitzele astuia si ma ingrozesc de cum ar putea fi urmatorul (de tabel cu minutele cat sta fiecare angajat sa fumeze ati auzit???)

[Bluel]

MissParker, in primul rand multa sanatate iti doresc! Cu siguranta o sa vezi situatia cu totul altfel cand vei fi trecut si peste raceala si vei putea rula cu motorul 100% , dar cat de bine le spui tu, exista intr-adevar o teama cand e vorba de o schimbare…mai ales dupa 10 ani! Crede-ma ca stiu ce vorbesc, si eu tot aproape 10 ani am in aceasta agentie si unde mai pui ca ai mei sunt si…japonezi ! Eu am schimbat cam 4 “bosi” mai mari si multi mai mici (stii bancul ala, exista 3 categorii: big boss, little boss si scarbos ) dar a fost un fel de”apa trece, pietrele raman”, insa cam peste cateva luni (undeva intre 3-6) se inchide pravalia definitiv si raman “somera” ….am aceleasi temeri ca si tine, s-o iau de la inceput, sa demonstrez, sa ma zbat, etc, de asta ma gandeam ca e timpul sa fac un copil si pe urma sa imi deschid un business al meu ca sa imi fiu propria sefa, ca si tine nici eu nu suport sefii descrisi de tine si nici eu nu mai am 22 de ani, deci clar n-am sa ma las aburita si prostita….In fond, de profesie sint profesoara, ma pot intoarce la scoala oricand, iar in 10 ani am facut ceva experienta ca traducator, training officer, program officer etc…si dupa cate am reusit sa te cunosc eu de pe forum si tu poti face multe ….asa ca lasa, orice sut in fund e un pas inainte! Eu una abia astept sa imi primesc sutul asta ca sa fac odata ceva nou! Multa bafta!

[ellej]

Of, da, si eu sunt "pe-aproape" in sensul ca trebuie sa plec de aici, m-am saturat, nimic nu-mi mai place: sef, salariu (munca ar fi ok). Perspectiva cea mai plauzibila ar fi delocalizarea in alta tara (la o institutie europeana), insa am inceput sa ma gandesc cu groaza la faptul ca inseamna sa o luam de la zero iarasi si de data asta nu mai suntem singuri, e copilul, si n-am mai beneficia nici de ajutorul parintilor... Deci dubla adapatre, a noastra si a copilului. Nimic nu e simplu pe lumea asta, dar ne descurcam noi cumva.

Apropo, si eu sunt ametita si 'virusata', am febra, ma dor toti muschii, dar daca as avea 'tupeul' sa raman acasa s-ar uita la mine sefii urat de tot. Drepturi au, de regula, numai ei.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[P&ANA]

MissParker, sanatate(cred ca deja te-ai facut bine..),
am avut si eu aceste "trairi" . zicala "orice rau este spre bine" , s-a potrivit de minune intotdeauna.

alina71
a fi om e lucru mare...

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by ellej

Apropo, si eu sunt ametita si 'virusata', am febra, ma dor toti muschii, dar daca as avea 'tupeul' sa raman acasa s-ar uita la mine sefii urat de tot. Drepturi au, de regula, numai ei.

---

Adevar ai grait!! Am avut o surpriza extrem de neplacuta, joi cand am sunat-o pe office managera sa ma interesez de ceea ce va urma (gandindu-ma ca face impresie buna daca sun, bolnava, sa vada ca ma preocupa problema), mai ales ca voiam sa discut cu ea despre alternativele care ma asteapta (pentru care partener voi lucra pe viitor). Surpriza a fost atitudinea ei, initial foarte agresiva: "Dar de ce nu va ia cu el?" (!!?). Am ramas fara replica. Lovitura a fost atat de puternica, incat nu mi-a trecut prin cap rapid sa-i fi spus politicos: "In momentul de fata nu va pot spune nimic pe tema asta", lucru care i-ar fi inchis gura, ci am inceput ca o fraiera sa ma justific, explicandu-i dobitoacei ca nici o firma nu angajeaza o secretara de 40 de ani cu un salariu de inceput mai mare decat am eu acum (tocmai fiindca eu am ajuns la salariul asta in 10 ani, cu mariri consecutive etc.).



Ea ce-mi spune? "Nu cred, fiindca daca un partener important vine intr-o firma noua, el isi aduce si secretara cu el, iar la dvs. sunt totusi 10 ani de cand lucrati impreuna!". Am incercat sa-i explic ca seful meu nu este chiar un partener "important", ca a avut greutati sa-si gaseasca EL in alta parte, la pretentiie lui, i-am spus ca o relatie profesionala nu e o casnicie si chiar si alea se destrama dupa un numar de ani, dar dobitoaca o tinea pe a ei, pana cand mi-am dat seama ce urmarea si am confruntat-o frontal: "Deci vreti sa-mi transmiteti cumva mesajul ca eu nu plec cu el din cauza ca nu am destule calitati ca secretara??" ... Hahaha, aici voia lepra sa ajunga. Ce-mi spune? "Pai da, ca el s-a plans la mine ca ... sunteti prea des bolnava!".



Am crezut ca imi vine rau. Deci ma auzea ca eram racita, cu nasul infundat de abia respiram, iar ea imi baga cutitul in rinichi fara anestezie! I-am raspuns direct ca aceasta afirmatie nu este adevarata, ea a dat-o cotita cum ca "asa a zis el, probabil ca in comparatie cu celelalte persoane din team ... sau cu el insusi", iar eu am comentat doar atat "In primul rand ca nu exista asa ceva, sa fii prea des bolnav, eu nu am fost nici macar des bolnava, daramite prea des, am fost bolnava cam de 4 ori pe an, de doua ori cu gripe sau otite, de doua ori cu cistite, am scutiri pentru toate zilele, mi se pare o nerusinare sa mi se impute ceva care nu este vina mea. Asta unu. Al doilea, si inainte eram la fel de "des" bolnava, singura diferenta este ca inainte veneam bolnava coapta la birou, stateam cu fularul la gat si inghiteam antibiotice, ceea ce acum nu mai fac. Da, seful meu vine bolnav la servici, tuseste in capul meu si inghite picaturi si isi trage nasul si isi drege vocea cu puroiul in gat, DAR tot el este cel care la 39 de ani a avut o criza de anghina, care se stie ca este premergatoare infarctului, tocmai pentru ca el nu ramane acasa sa se vindece de gripe, raceli etc., iar astea dupa un timp ataca inima. Eu nu vreau sa merg pe drumul asta."



Dupa aia (adica dupa ce mi-a bagat cuiul), individa a intors foaia, incepand sa-l barfeasca pe tip cu mine, ca e obsedat de arhivare, ca e ca un copil mic care e nesatul si orice ar face cineva, nu-l multumeste etc. In final, imi spune (vai, cata omenie): "Dvs. faceti-va mai intai bine, ca am eu grija sa va dau un loc bun." Evident, intentia mea fusese de a discuta cu ea alternative in care sa am si eu un cuvant de spus, fiindca dupa 10 ani petrecuti in aceasta firma (in care traducerile mele sunt circulate pe knowledge-net-ul intern etc.) as fi avut pretentia sa nu fiu tratata ca o valiza pe care cineva o ia dintr-un birou si o muta in alt birou.



Dar astia sunt oamenii si cu astia defilam. Ieri am sunat-o pe o colega de la administratie, sa-mi trimita lista cu toate perioadele in care am fost bolnava in ultimii doi ani, iar cu aceasta lista (si cu scutirile mele) ma voi duce la seful meu si il voi provoca la o discutie cu cartile pe masa. M-am saturat de acuzatii din astea de ultima speta, mincinoase si rautacioase, cand eu stiu prea bine care e adevarul. El nu m-a intrebat daca vin cu el din cauza ca ii tremura fundul LUI daca va face fata presiunii in noua firma, el e dependent de profit si deci nu-l intereseaza decat de el... Asa a fost dintotdeauna. Ah, i-am mai spus office managerei ceva, la reprosul ei ca "dar cum e posibil, dupa 10 ani, sa nu discute deschis cu dvs.?", i-am explicat ca nu il cunoaste deloc, ca el asa e mereu, nu e un om deschis, iar in plus el nu se poarta cu angajatii ca si cu oameni, pentru ca altfel nu ar mai avea posibilitatea sa le reproseze ca nu functioneaza ca niste roboti, ca niste zombie (ca el!!).



Of, mi-a facut bine sa ma descarc. Sunt plina de nervi. De doua nopti adorm dupa 1 noaptea, imi joaca in cap tot felul de dialoguri...



S-ar putea sa am noroc si sa nimeresc in US team, unde toti sunt americani si partenerul este un tip foarte relaxat, simpatic, placut, care stie sa fie si om, nu numai mutant juridic.



Fetelor, multumesc mult tuturor pentru incurajari

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************



IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

S-o ajutam pe Sonia

[ellej]

Tu fa-te bine, ca de dat afara fara motiv nu au cum s-o faca. Eu nu mai pun de mult suflet in ce fac, am avut candva niste sefi extraordinari, la primul meu job (beginner's luck), pe ei si acum sunt dispusa sa-i ajut daca ma roaga, desi de mult nu mai lucram impreuna. Dupa aia am invatat ca trebuie doar sa-mi fac treaba bine si sa nu-mi pese de sefi, nici lor nu le pasa de mine, majoritatea sunt influentabili de diversi intriganti si destul de meschini. Important e sa nu aiba ce-mi reprosa, in rest... tot ce vor sa iasa ei bine si atata tot.
Nu merita sa te gandesti la ei decat in masura in care-ti lasi loc de buna ziua, ca nu se stie cand, la vreun alt job, ii suna pe respectivi sa se intereseze de tine.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[ladyJ]

Felicia, pentru US Team!

ladyJ

[Oliv75]

buna,
e frustrant ca dupa 10 ani cel care s-a numit sef sa nu-ti arate un dram de respect. Nu inteleg cum unii cer ceea ce nu ofera. Putea sa te informeze neoficial, de acum 3 luni, ca intentioneaza sa plece sau chiar ca se contureaza anumite oportunitati pt el, in felul acesta aveai ocazia sa te gandesti la viitorul tau. Chiar daca nu puteai face nimic concret, cel putin te obisnuiai cu gandul schimbarii. Mi-e greu sa cred ca nu stie ca esti o persoana integra (chiar si eu am obs asta din postarile tale) si in consecinta n-ai fi "jonglat" cu niste informatii neoficiale.
Mai scriu cand mai pot ca acum s-a trezit bebe...