Evident ca substratul era altul. Ma sunase sa-mi spuna ca ... vor interveni schimbari majore cu mine, datorita faptului ca el ... va parasi firma la sfarsitul lui octombrie...
Intuiam eu dealtfel ceva de genul asta, el este de 10 ani partener al acestei firme de avocati (equity share partner), eu lucrez tot de 10 ani pentru el, iar in ultimii ani - dupa doua fuziuni (ca asa e aici, fuzionam pana explodam) - presiunea a devenit tot mai mare, goana dupa profit si rezultate a devenit tot mai inumana, iar el in ultimii doi ani nu a prea mai avut tranzactii atat de mari (inainte faceam milionul pe cvartal, firma este printre primele 5 ca marime in Europa), iar la inceputul anului sefii cei mari i-au cam pus in vedere ca ori devine fixed share partner (deci cu salariu fix, fara participare la capitalul si la profitul firmei), ori nu are decat sa plece in alta parte. Intuiam ca va pleca, fiindca in ultimele 3 luni a fost mai relaxat ca oricand, a predat doua proiecte altcuiva, a plecat 3 saptamani in concediu si nu ma suna deloc (alteori ma suna de 3 ori pe zi din concediu) etc. Nu stiam insa cand anume va pleca. Si ieri am aflat ca tocmai acum pleaca. Mi-a spus ca incepand de joi are concediu (inclusiv toata saptamana viitoare) si va mai fi aici numai in ultima saptamana din octombrie, dar imi va lasa o lista cu sarcini care trebuiesc rezolvate pana la plecarea lui (de copiat dosare, de facut curat in urma lui, de arhivat ce mai ramane etc.).
Azi-noapte nu prea am putut sa dorm de ganduri. Dupa ce ca sunt gripata si ma simt ca naiba, asta imi mai trebuia acum, sa-mi fac griji la care partener o sa nimeresc dupa ce pleaca el. Nu ma tem ca-mi voi pierde slujba, sunt foarte buna in ceea ce fac si sunt apreciata in firma, insa problema este ca aproape toti partenerii care sunt momentan fara secretare sunt niste dobitoci dpdv uman: egoisti, tiranici, rautaciosi, nesimtiti, care schimba secretarele cam o data pe an fiindca nici una nu rezista la ei... Stiu ca, avand vechime de 10 ani, in mod normal ar trebui sa fiu si eu intrebata pentru cine voi dori sa lucrez, eventual sa aiba loc cateva discutii cu partenerii respectivi, ca sa vedem cum este "chimia" dintre noi, mai ales ca eu nu mai am 22 de ani si nu sunt incepatoare, plus ca am o personalitate bine conturata si nu as fi dispusa sa accept magariile unui partener numai pentru faptul ca e partener.
Nu suport stilul ala de sef cu un ego imens, care vrea sa-ti arate cum trebuie sa-ti faci treaba (desi el isi prinde degetele intr-un Powerpoint) sau care te toaca la cap din 10 in 10 minute "Ati terminat dictatul?" (desi, daca il terminai, i l-ai fi dus deja!!), nu suport stilul ala de sef care are nevoie permanent de tapi ispasitori asupra carora sa-si descarce ei agresiunile (cunosc destui din astia in firma), ma indispun oamenii penetranti si nesimtiti (avem de pilda pe unul care are o secretara f. competenta care face f.f. multe ore suplimentare, dar care e grasa, nu are viata personala si e tare nefericita, careia el i-a spus odata textual "Mai bine stati aici si lucrati, ca acasa oricum nu faceti altceva decat sa stati in fata televizorului!"). Cam la genul asta de sefi ma refer.
Seful meu mi-a promis ca vorbeste cu office managera ca sa puna o vorba buna pentru mine, dar cata baza pot sa pun in el cand el la sfarsitul convorbirii nu mi-a urat nici "insanatosire grabnica" (o chestie care tine de un bun simt elementar)?
M-a luat deja din nou febra, ma dor toti muschii, ma simt slabita si ametita. Stau si ma perpelesc si ma ucide si gandul ca momentan nu pot sa fac nimic, fiind bolnava acasa.
Incerc sa-mi spun ca o schimbare e o chestie buna, eu dintotdeauna ma bucuram cand era vorba sa fac ceva nou, sa invat vreun program nou etc. Poate ca din cauza gripei sunt acum molesita si nu pot sa atac problema cu o atitudine optimista. In fond, la seful meu in ultimii doi ani faceam in proportie de 80% numai arhivare (imprimat mailuri/faxuri, dat gauri si pus in bibliorafturi) si chestii organizatorice banale. Rareori mai aveam - ca pe vremuri - documente dificile de prelucrat sau traduceri juridice... Ce-i drept, incepuse sa ma enerveze ca ma plafonez, dar de cand imi doresc un copil si incercam sa-l facem, imi devenise indiferenta "cariera" (haha, ce cuvant cretin), pentru ca luasem decizia ca familia este oricum cel mai important lucru pe lumea asta si asta e prima prioritate. Acum sunt putin speriata si de perspectiva ca, odata repartizata unui alt partener (care nu ma cunoaste), va trebui sa ma adun si sa dau iar randament 100% pentru a-i face tipului o impresie buna (la seful meu in ultima vreme era suficient daca lasam "motorul" sa mearga si cu 70% si tot se rezolvau lucrurile fara probleme, chiar daca eu nu mai eram entuziasta, pai cine ar fi entuziast cand face aproape numai arhivare??).
In fine, sper ca dupa ce imi trece gripa asta nenorocita sa-mi revin. Mi-a facut bine sa ma descarc putin.
Voi ati trecut vreodata printr-o asemenea situatie? Cum ati depasit-o?
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!S-o ajutam pe Sonia