Nu mai vrea nimeni sa intre pe aici? Eu zic ca e un subiect care ar trebui comentat intens,e viata noastra,e tragedia noastra,desi,daca stim cum s-o privim,nu e chiar o tragedie....Curaj! Haideti sa vorbim despre asta fara nici un fel de retineri,eu zic ca face bine!
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
Clipe din trairile sufletelor noastre ...
Deschis de
S.L
, nov 21 2004 16:22
150 raspunsuri la acest subiect
#21
Postat 20 august 2005 - 11:16
#22
Postat 01 septembrie 2005 - 10:15
"Subiect special".Asa se specifica acolo.....Din pacate,vad ca nu prea il considera nimeni ca atare.....pacat.....cred ca ar fi o cale buna de a ne descarca oarecum sufletele mutilate,ar fi un fel de eliberare pt unii dintre noi.
Pt mine,chiar este un subiect special!
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.web...er/brendamitran
#23
Postat 01 septembrie 2005 - 10:52
brenda la ce te referi ca nu il ia in considerare? acest subiect cu albumul?
Freia si Alexa
#24
Postat 02 septembrie 2005 - 17:27
Brenda, nu e casatorit, e doar debusolat, si eu nu mai am rabdare sa astept sa se lumineze el. Lucram in continuare impreuna, dar atat. Pentru el sper sa nu se trezeasca singur peste vreo 2 ani si sa ne vrea inapoi. O sa fie mult prea tarziu....
Mihaela, mama Olgutzei.
#25
Postat 02 septembrie 2005 - 19:09
Freia,la asta ma refeream,se scrie rar pe aici,desi subiectul e chiar bine venit,nu-i nimic,o sa scriu eu mai des,chiar daca imi scriu gindurile,ca dialog....nu prea vrea nimeni sa lege.
Micaela,e un inceput bun felul cum gindesti.....tine-o tot asa si nu te lasa doborita,bafta!
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.web...er/brendamitran
#26
Postat 05 septembrie 2005 - 22:21
Buna fetelor,
Abia am sosit din concediu si mi-a fost tare dor de voi.
Am sa intru si eu mai des,sa incurajez fetele care trec prin perioade dificile.
Micaela- sotul tau are totusi un dram de onoare in el.Are puterea sa recunoasca defectul lui si sa se si implice in cresterea copilului vostru.Eu zic ca ar trebui sa-ti vezi de viata ta si cu el sa ramai prietena,uneori oamenii se inteleg mai bine asa.
alina
#27
Postat 06 septembrie 2005 - 10:11
Care onoare? Adica stai ca-ti fac un copil,dar nu ne mutam impreuna ca....eu trebuie sa-mi traiesc viata.A ta,mai vorbim....deocamdata ai grija de copil.
Si el de ce sa nu stie cind plinge copilul noaptea,sau sa-l schimbe de un pampers,sau sa-i dea sa manince,sau sa-i faca o baita? Nu mai vorbim de celelalte lucruri din punct de vedere al moralului.
Asta e onoare? Scuze,nu vreau sa arunc cu noroi in el,dar Micaela ar trebui sa incerce sa-l uite pe acest individ.
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.web...er/brendamitran
#28
Postat 06 septembrie 2005 - 14:45
Servus, fetelor!
Alina si Brenda va multumesc pentru suportul pe care mi-l acordati si cred ca fiecare aveti dreptate pe undeva. Eu personal m-am gandit mult la cum sa ma comport in continuare si cred ca e spre binele tuturor sa pastrez o relatie de prietenie cu tatal copilului. Dar e foarte adevarat ca ziua trece cum trece, dar noptile sunt cumplite, si nu din cauza Olgutei , ea e un copil tare cuminte, parca intelege ca daca si ea ar fii nazbatioasa mi-as lua campii .
Va las acum ca Olguta vrea sa bata si ea la tastatura..
Mihaela, mama Olgutzei.
#29
Postat 06 septembrie 2005 - 17:17
Micaela,imi pare tare rau pt tine.Stiu cum sint noptile despre care vorbesti,am trecut si eu prin asta,dupa 9 ani de casnicie.Trebuie sa te gindesti ca acum nu mai esti singura,minunea de linga tine iti va umple viata si sufletul si inima.Insa....parerea mea:uita-l! Evita sa te mai gindesti la el,scoate-l cu forta din gindurile tale,nu-l lasa sa-ti domine durerea.
Toate trec,asta am invatat din experienta proprie.Din pacate,trec lasind urme,insa.......trec.Nu poti decit sa ai rabdare.
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.web...er/brendamitran
#30
Postat 06 septembrie 2005 - 17:47
Dragele mele, am citit toate raspunsurile voastre.Va felicit ca sunteti tari pe pozitie pt.copii vostri. Si eu sunt o mamica singura,am o fetita de 7 ani jumate.O cresc singura de la l an.Asa ca stiu ce inseamna greutatile.Cu toate astea,am facut tot ce am putut.
Pot sa spun ca fetei mele nu i-a lipsit nimic, poate tatal, pe care-l vede cand binevoieste el sa se arate, si si atunci cu mainile in buzunare. Nu stiti cat mi-e de ciuda ca fetita il mai iubeste.Asta pt.ca eu nici o data nu i-am explicat motivele pt.care ne-am despartit. De fapt, mica fiind cand ne-am despartit(l an jumate), ea asa stie ca trebuie sa fie, n-a apucat sa-si dea seama ce inseamna o familie in adevaratul sens al cuvantulul.Nu am scris pana acum,am stat doar si "v-am citit". Va pup