144 raspunsuri la acest subiect

[Rozi]

Aaaaa, pai in legatura cu "ale cui pacate le tragem?" am si eu ceva de spus (desigur, ar spune unii)

Din analizele efectuate de subsemnata , aceasta a ajuns la urmatoarele concluzii:

Nu este corect ca un om sa plateasca pentru greselile altora. Prin urmare, fiecare si le plateste pe ale lui.

Plateste pt unele facute in viata asta si pentru unele facute in vietile anterioare. De aceea nu intelegem intotdeauna de ce a trebuit sa se intample cutare sau cutare nenorocire.

Desigur ca, cu cat faci mai putine greseli, cu atat mai usoara iti este viata (sper si eu, ca trebuie sa existe si o rasplata, nu? )

Mai cred ca, inainte de a ne naste, stim foarte clar ce avem de platit. De asemenea, ne uitam la cateva suflete dragi si ne hotaram sa le ajutam si pe ele sa evolueze, facand bine.

De aceea, alegem sa ne nastem in anumite conditii. In anumite familii. Dar prin acele conditii (uneori foarte vitrege, cu multe incercari), sufletul evoleaza spre o treapta superioara a spiritualitatii, implicit spre a face mai putine prostii, implicit spre a avea o viata mai usoara aici pe Pamant, pana cand nu va mai face prostii si nu va mai fi nevoie sa se nasca spre a le indrepta.

Asa se regaseste conceptul de "purificare prin suferinta" (care nu e obligatorie, daca esti pur, nu? )

Practic, imi este mai usor sa sistematizez viata mea si a celor care mai inconjoara prin prisma acestei conceptii.

Astfel, prin venirea lui pe lume in felul in care a venit, Victor si-a ajutat parintii biologici sa invete o lectie - care e aceea nu stiu si nici nu ne intereseaza, dar ne putem inchipui, daca dorim.

Odata lectia dezvaluita parintilor biologici, el a venit la noi, cu alta misiune - poate aceea de a scoate la iveala toata bunatatea si puterea de a iubi neconditionat pe care o aveam noi, parintii lui adoptivi (si pe care eu personal sincer nu credeam ca le mai am - pana la decizia de a adopta). Poate a venit doar sa ne aline oful si singuratatea, sa ne bucure zilele si sa ne dea un scop in viata (asta e cazul meu ). Poate ca sa ne provoace sa ne dezvoltam talentele de educatori, de indrumatori ai unei vieti de om (a lui). Nu stiu exact, poate toate astea la un loc, poate multe altele pe langa. Si aici este loc de fabulatii

Dar el mai are un scop pentru care a venit pe lume: sa invete lectia vietii LUI. Are si el invataminte de tras si polite de platit, desigur! Are o viata a lui, pe care e stapan sa faca si bine si rau, depinde de el ce alege si de noi cum il indrumam. Este posibil ca eventuala suferinta provocata de aflarea situatiei lui (adoptat) sa fie o piatra de incercare, peste care, dupa ce o sa treaca, o sa fie mai bun, mai milostiv, mai tolerant si mai iubitor de oameni. Sau din contra (dar tot el va suferi, poate nu in viata asta ci in urmatoarea). De aceea cred ca este foarte important ca el sa-si cunoasca originile genetice si povestea vietii lui de la inceputuri, pentru ca poate asta il ajuta sa inteleaga mai bine ce are de invatat. De aceea cred ca este foarte important sa-l ajutam sa treaca peste eventualul soc al constientizarii faptului ca viata lui este putin mai grea ca a altora, ca are de dus povara unor intrebari (de ce m-au dat parintii mei biologici?) - pentru ca el sa adopte pozitia corecta si sa nu-si ingreuneze soarta cu decizii negative.
Nu-i putem proteja toata viata de suferinta (cum intreba Happiness), pentru ca prin asta evoleaza si pentru ca nimeni nu-i scutit de ea; dar le putem usura suferinta fiindu-le alaturi, fiind una cu ei, suferind alaturi de ei.

Cred ca asta trebuie sa facem pentru copiii nostri - sa le intidem o mana de ajutor ca sa treaca mai lin peste greutatile vietii.

[Rufus]

Ai dreptate. Ai ceva de spus...Suna bine, desi cateva aspecte le vad altfel. In rest e corect (din punctul meu de vedere).



poze multe cu noi

Ana a implinit un an

Vara lui 2006





"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Rozi]

Cred ca pe ceilalti cititori i-am socat... Cred ca o sa-mi iau libertatea de a sterge mesajul, sa nu fac rau si altora, nu asa rezistenti ca Rufus

[clayhanger]

quote:

---

Originally posted by Rozi

Cred ca pe ceilalti cititori i-am socat... Cred ca o sa-mi iau libertatea de a sterge mesajul, sa nu fac rau si altora, nu asa rezistenti ca Rufus

---

Nuu, nu sterge. Eu doar am scanat mesajul, din lipsa de timp, si imi ramane tema pentru acasa sa recitesc atenta. Numai sa nu dispara .

De mesajul asta zic eu:

quote:

---

Aaaaa, pai in legatura cu "ale cui pacate le tragem?" am si eu ceva de spus (desigur, ar spune unii)
...

---

[aissa]

Eu am citit ieri si am vrut sa raspund cu un "of", apoi am zis sa nu fiu acuzata ca raspund aiurea in tramvai.

Ca si Rufus iti dau dreptate dar..........intrebarea aia cu "de ce m-au dat" ma doare, ma doare prin prisma copilului. Si va repet, am 2 in casa, mama si Tony au trecut prin intrebarea asta si ii doare. Si poate pentru ca le stiu reactiile lor am tentatia sa ascund adevarul desi stiu ca nu o voi face.



PS: dau din casa poate dar tot a dat-o Rozi pe filozofeala. Sunt cu sotul meu de cand aveam eu 15 si el 20. De o viata. Am trecut prin multe. Dar el tot rece a ramas, ii e teama sa isi exprime sentimentele si eu cred ca are o teama sa iubeasca cu toata inima de frica sa nu fie parasit. Si pun asta pe seama mamei care la 3 luni l-a lasat cu tatal si a plecat. Indiferent ca nu tanjeste dupa ea, ca nu vrea sa o vada si teoretic zice ca nu-i pasa eu cred ca l-a marcat faptul ca a fost crescut ba de o matusa, ba de o bunica, ba de tatal, apoi de sotia tatalui. Nu e chiar usor sa stii asta, mai ales ca mama sa mai are 2 baieti pe care i-a luat cu ea. Invariabil apare intrebarea de ce pe mine nu m-a luat cu ea. La fel mama, din 6-7 frati pe ea au dat-o la adoptie.



Cristina si ghighiloi

[Rozi]

Cristina, eu cred ca in cazul lui Tony situatia este asa de grea din cauza ca el n-a crescut cu o singura mama, deci la el sentimentul de abandon s-a repetat cu fiecare schimbare a mamei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa speram ca ai nostri copii nu vor trece prin asemenea "redeschideri ale ranii". Cred ca este insuportabil, mai ales de catre un suflet fraged de copil!
De asemenea, cred ca, daca Tony ar fi realizat cat de rau ii face (lui si familiei lui) aceasta reticenta si retinere in a se bucura pe deplin de iubire, ar fi incercat sa foloseasca ajutorul unui psiholog (sau poate a facut-o deja, dar fara rezultat). Sa dea insa bunul Doamne Doamne ca micuta minune din viata voastra (Ale), cu candoarea ei, sa-i topeasca pojghita de gheata de pe inima. Iti amintesti de "Craiasa Zapezii?"

[aissa]

Aaaa, ma refer in relatia cu mine ca e rece, cu Ale are o relatie cu totul si cu totul speciala...nu se pune problema. Fata de ea e cu totul deschis si se iubesc reciproc extrem de mult.



Sper si eu sa fim atat de intelepti incat sa ii crestem in asa fle incat sa inteleaga asa cum trebuie situatia.



Cristina si ghighiloi

[Anuska]

Desi sunt outsider, da' nu te tot caci am si eu un nepot asemenea! Eu am doua fete,iar el pt el simt ceva deosebit chiar daca nu l-a nascut sora-mea, imi e drag pt ce face,ce spune,cum se comporta, nu pt cum a venit in familia mea. Permiteti-mi sa spun ca va admir,pe voi toti care adoptati, pt ca le dati o sansa copiilor acestia sa nu mai fi abandonati si sa creasca spunand mama si tata,ca-i iubiti neconditionat si incercati sa le fiti sprijin. Ce inseamna sa nasti un copil? Asta iti da dreptul de a te numi automat parinte? Nu cred! Asa ca-mi scot palaria in fata voastra! Si sper sa nu mi-o luati in nume de rau.

Si mai cred ca e greu sa-i spui ca nu esti biologic parintele lui,insa cred ca sadindu-i cate putin "seminte", va fi mai usor de spus ... Cred.......

Sa va traiasca puiutii!





*******************************

Poze la intoarcerea cu Teo(bb2) acasa



De la botezul Teodorei



Din parcul Tineretului, dar si cu altii

[Rozi]

... Anuska-i sor-mea, bai!

Acum, ca s-a intors la munca si are net, vad ca ma urmareste si pe-aici.

Mi-a facut surpriza sa scrie. Asa ii multumesc si in public ca este asa cum a scris, si ii multumesc ca ne-a fost alaturi, inca de cand i-am dat vestea hotararii noastre de a adopta, din toata inima si cu tot sufletul.

Celor care suferiti ca familia nu v-a sustinut in aceasta decizie, n-am indraznit sa va spun cat de fericiti, pana la lacrimi, suntem ca avem asa familii intelegatoare si iubitoare.

Uneori chiar nu-mi vine sa cred ca merit atata preaplin sufletesc de fericire - de parca toata viata mea a inflorit de cand a venit el - VICTOR...

[Alexa Ioana]

sora lu' rozi iti multumesc si eu pentru cuvintele tale frumoase, si pentru sentimentele tare si mai frumoase !
e mare lucru cand ai sustinerea familiei/prietenilor... altfel, parca nu'i bucuria chiar atat de ... completa...
si noi suntem dintre cei fericiti, pentru familia ne'a fost alaturi dela inceput. (poate chiar putin prea mult , in sensul ca acu', cand vorbim la telefon cu cei din alte orase/tari, nu intreaba "ce mai faceti" ci "ce face pitica ?" si va dati seama ca'mi creste sufletul de nu se poate )



alexa si mami