14 raspunsuri la acest subiect

[Ioana Sora]

Simonet, Gandeste-te doar la ingerasul tau si scoate-l din calcul pe "tata". Trebuie sa te impaci cu ideea ca esti o mama singura, ca nu exista decat mami in viata copilului... si abia atunci te vei simti mai bine. Asa-zisul tata nu se va gandi niciodata la copil, nu-ti face iluzii. Incearca sa vezi realitatea si sa o accepti. :) Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora

[Roxy Trixy]

Draga mea, eu sunt de parere ca tu trebuie sa te bucuri de minunea de copil de 1 an si 4 luni si sa uiti de nemernic! Daca asta e comportamentul lui atunci chiar nu merita un copil. Cat despre a-l da in judecata.... cat de mult crezi ca te-ar putea incalzi pensia lui alimentara? chiar stai in banii respectivi? Eu zic ca ar trebui sa apreciezi ca ai libertatea de a face alegeri pentru tine si copilul tau fara a te impiedica de el, fara sa ai nevoie de acordul lui sa-l dai la gradinita sau la scoala, sa ai nevoie sa te milogesti de el pentru simplul fapt ca vrei sa pleci in vacanta cu copilul tau sau construiesti un viitor pentru voi in alta tara, lucruri inevitabile daca el ar fi recunoscut copilul. Cat despre "rasplata" lui, nu cred ca trebuie sa-ti faci tu griji... are grija altcineva de asta! Intotdeauna se intoarce roata! INTOTDEAUNA! Roxana & Bianca micuta

[Alyssa]

Eu zic ca e vorba de prioritatile fiecarui om... Am trecut si eu ca tine prin faze de genul vai e mine dar cum il rabda pamintul sa nu ii pese de copii. Ma gindeam numai la asta de ma durea capul si mi se taia tot elanul de viata. Cum naiba omul cu care am dormit pe aceeasi perna si cu care am facut doi copii doarme ca un nesimtit si nu se gindeste la mine, la copiii nostri deloc... Ei bine, nu se gindea si cu asta basta!!!... Si rasplata pentru fapte exista, stai linistita ca Dumnezeu nu da cu paru... Sa nu vorbesc cu pacat dar exista o balanta in lumea asta... De ce zic eu ca este vorba de prioritati? Asa mi-am revenit eu sa ma mai gindesc ce face el si cum de nu il doare inima de copii... Trebuie sa te focusezi pe copil. El este prioritatea ta si va fi prioritatea ta toata viata... Uita-te la el... Pentru tine el este centrul universului, nu e asa?... Ok. Tatal lui are alte prioritati. Oricare ar fi ele... alte femei, vicii, munca, etc. Nimic dar absolut nimic nu il va face sa isi schimbe prioritatile din viata lui!!! Astea numai el le poate schimba! Tu nu vei putea face asta niciodata, intelegi?... Asa ca lasa-l pe el cu viata lui si tu vezi-ti de viata ta si de baietel. Nu te mai jeli, bucura-te ca ai un copil sanatos, ai pentru ce trai! El este prioritatea ta, nu iti mai consuma energia cu ce face el sau ce nu face el... Taie-l din viata ta ca nu merita!!! Alice

[irina.c.]

quote:

---

Originally posted by simonet30
Tocmai asta e dilema mea, ca el si-a dorit f mult un copil m-a rugat de f multe ori sa-i fac un copil insa eu am vrut sa avem o casa intai si apoi un copil, asa am crezut eu ca e normal. Am mai ramas insarcinata insa cu mult timp in urma cand nici nu se punea problema unui copil eram amandoi studenti si nici nu aveam cum sa-l crestem. Eu m-am protejat mereu, asta a fost o intamplare sau mai bine zis un dar de la Dumnezeu, intr-un moment dificil , el a acceptat partea usoara 'o alta' fara responsabilitati ,fara probleme. Nu numai eu sunt minunata de atitudinea lui ci si toti prietenii lui, toti care stiau cat de mult isi doreste un copil, si pe care acum nici nu a fost in stare sa-l recunoasca si la care nici macar nu se gandeste. Oare e posibil ca un om sa se schimbe asa , o femeie sa-l poata schimba atat de tare , ata cat sa nu doresti sa-ti vezi si sa auzi de propriul copil, care de fapt zice ca e numai al meu. Am stat de vorba cu el si am incercat sa-i explic ca acest copil n-are nici o vina ca noi nu ne-am inteles si ca ar trebui sa facem tot ce e mai bine pentru el, insa sunt sigura ca nu am reusit sa-l sensibilizez, cel putin eu asa zic. M-as bucura sa fie altfel, dar nu cred. A zis ca poate il recunoaste dar nu acum ca are alte probleme, poate mai incolo. Oare ce e mai important decat un copil?????????? N-ar trebui nimic , pentru ca cel mic e un suflet nevinovat, care oricat de mult as vrea eu sa nu sufere, va suferi pentru ca nu va avea langa el un tata, ca tatal lui nu l-a vrut, si nu a vrut sa auda despre el. Asta e viata, atat de dura. As vrea sa-i pot lua eu aceasta durere si suferinta, si lui sa-i fie cat mai bine si cat mai usor in viata. Oare acest 'el' isi va reveni ?, Oare va constientiza ca acest copil n-are nici o vina? Intrebari fara raspuns. simo

---

Draga Simone,poate ca ce spun eu va parea foarte dur,dar asta e consecinta faptului ca ati trait atata impreuna,fara sa va asumati responsabilitatea unei casatorii.Daca ai fi fost casatorita,macar copilul ar fi fost protejat din punct de vedere legal,ar fi avut niste drepturi,chiar daca taica-su si-a luat picioarele la spinare.Daca isi dorea asa de mult un copil,trebuia sa-si asume intai responsabilitatea intemeierii unei familii.Eu nu cred ca mai e ceva de facut,cred ca omul ti-a aratat destul de clar,timp de 10 ani,ce caracter are,dar tu nu ai vazut sau nu ai vrut sa vezi.Nici macar proces de paternitate nu cred ca ii mai poti intenta,desi cel mai bine ar fi sa mergi cat mai repede la un avocat,poate mai exista o cale.Lupta-te macar pentru o situatie legala clara a copilului tau.Eu zic ca se merita,si nu neaparat pentru bani,desi nici astia nu cred ca ti-ar strica.Adicasa cheltuie cu alte femei are bani,dar pentru copilul sau,nu? Ileana,poate acum n-are bani multi,dar cine stie ce va fi in viitor?Copilul trebuie sa aiba macar posibilitatea sa primeasca ceva,chiar daca nu va dori sa profite de ea. Irina si bb Ilinca(26apr04) Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul http://photobucket.c...ireneme/Ilinca/

[cherry22]

Pe mine nu m-a dorit tatal meu, mama a divortat, dupa un an s-a recasatorit, a facut-o pe sora mea si viata a mers mai departe. cand am implinit 20 de ani, am vrut sa-mi cunosc tatal natural, deci, mama l-a sunat si ne-am dus la el. pot sa va spun ca tremura de emotie si , de cum m-a vazut, a vrut sa ma mut la el, sa recupereze anii pe care i-a pierdut(nu a mai avut copii si era divortat cand l-am cunoscut eu). m-a lasat rece, am vrut doar sa-l vad pe omul care nu a stiut nimic de copilul lui, timp de 20 de ani. lla trei luni dupa ce l-am cunoscut, a murit. deci, exista o lege a compensatiei. ekl a trait singur, a murit singur. pupici tie si celui mic cherry