14 raspunsuri la acest subiect

[simonet30]

Sunt o mamica singura. Am un baietel de 1 an si 4 luni, o minune de copil. Imi pare rau ca s-a intamplat asa, si a ramas fara tata, nu mi-am dorit niciodata asa ceva , insa asta este viata. Am ramas singura din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata. Oare e posibil ca un om care si-a dorit toata viata copil, cand Dumnezeu i-a dat sa nu vrea sa auda despre el. Este dilema vietii mele. Pacat ca nu vrea sa auda de acest copil, si totodata dureros pentru cel mic. pentru ca el n-a gresit cu nimic , este un suflet nevinovat. Poate va avea noroc in viata. O lege a compensatiei exista, sper. simo

[Ramonika]

Simona, nu ne dai prea multe detalii despre relatia cu fostul, nici macar daca ati fost casatoriti sau nu. ai discutat cu el daca vrea copii inainte de a ramane gravida sau nu? ar fi fost bine sa fi discutat. dar daca ai ramas gravida din intamplare, adica neprogramat, totusi ar fi trebuit sa te sustina.
dar nu-ti mai fa griji, nu esti nici prima nici ultima care isi creste singura copilul. ar fi bine sa ai pe cineva alaturi, mama sau sora etc.
succes

---

Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza

[catty]

Draga mea, De cele mai multe ori barbatii sunt lasi. Pe al meu de abia l-am facut sa imi spuna daca vrea sau nu copii, dar nu voi intra acum in detalii. Treaba este ca nu stim mai nimic despre ce a fost intre voi, asa ca mai multe delatii ne-ar ajuta f mult. Nu a incercat niciodata sa vada copilul? Nu te-a sunat? Chiar si daca nu si-ar fi dorit copilul si a fost ceva neplanificat era datoria lui de tata sa te ajute. Nu ai incercat sa il rogi sa te ajute cu bani? Primesti pensie alimentara de la el? Si-a recunoscut copilul? Daca nu, da-l puiule in judecata si obliga-l sa dea numele lui copilului si sa plateasca pensie alimentara. Macar atata sa faca ca nu moare din asta. Sa faca nebunii i-a placut, scuze daca ti se pare ca sunt prea directa, dar sa isi asume responsabilitatile acuma. Ai grija de tine si de micut si mai vorbim. Te pup Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata "sunt prea fericit". catalina

[lgireada]

Sigur exista legea compensatiei, ti-o spun eu care nu am avut o copilarie prea fericita, dar acum a rasarit soarele si pe ulita mea. Liliana

[simonet30]

Am fost impreuna aproape 10 ani, nu am fost casatoriti, a fost o relatie frumoasa, la inceput chiar minunata pot spune, insa pe parcurs au mai aparut probleme. La un moment dat a vrut sa ne despartim , pur si simplu, fara un motiv anume, aparuse altcineva in viata lui, si n-a contat pentru el ca sunt insarcinata. Eu am incercat sa-i explic ca nu trebuie sa fim impreuna ca sa crestem un copil, dar copilul trebuie sa stie ca are si mama si tata, chiar daca nu stau impreuna. Nu l-a interesat , a plecat , era mult prea incantat de noua relatie, nu s-a gandit nici un moment la mine, prin ce trec eu. Dupa ce s-a nascut cel mic a avut in intentie sa-l recunoasca, lucru care nu s-a materializat, pentru ca i-am zis ca are si obligatii fata de acest copil, ceea ce era greu pentru el. Acum cel mic are 1 an si aproape 4 luni, nu l-a vazut decat de 3 ori, si nici nu vrea sa-l vada. Oare cum poate trai? Va spun eu , foarte bine, nici macar nu se gandeste n-are nici o mustrare de constiinta , n-are nimic. Eu imi fac tot felul de ganduri, el nimic , n-are nici o problema. Oare cat va putea trai asa? simo

[adrienne12]

eu l-as da in judecata si pune sa plateasca pensie alimentara. cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

[cait]

Adrienne ai dreptate..prea toti barbatii fug mereu de responsabilitati numai obligati fac si ei ceva.ma uit aici cat sunt de protejate femeile si copii..uneori ajung sa obtina 70% din veniturile barbatului...uneori e normal k doar nu facem copii doar asa trebuie asumate si responsabilitati pt o fiinta care este rupta din tine.

[cami30]

simonet...poate a fost doar o iluzie faptul ca si-a dorit copil. Multi barbati isi doresc "teoretic" copii, sau ii soptesc iubitei "ce mult mi-as dori un copil de la tine".... insa majoritatea ingheatza de teama la auzul vestii "sunt insarcinata". De cate ori ati discutat voi doi deste a avea un copil impreuna? De ce in 10 ani abia acum ai ramas insarcinata? A fost o intamplare? Pana atunci te-ai protejat si dintr-o data ai ramas insarcinata? Poate si asta e un motiv pentru care el a fugit. Faptul ca s-a trezit in fata faptului implinit, fara sa-l intrebi daca isi doreste sau nu copilul. Pentru ca nu cred ca cineva care a stat 10 ani cu tine si spui tu, si-a dorit enorm un copil, sa fuga in secunda in care il are.. si mai ales sa nu il recunoasca. Imi pare totusi ca sunt mai multe la mijloc decat ne spui tu. Dar in fine. Responsabilitatea de a-l creste iti apartine, la fel cum ti-ai asumat=o si pe cea de a-l aduce pe lume in ciuda relatiei destramate..Nu cred ca asta te mai intereseaza. Eu cred ca stii raspunsul, iar motivul destramarii e clar , asa cum l-ai mentionat: O ALTA FEMEIE. De aici incolo nu mai exista intrebari ci doar raspunsuri. Poate ai gresit tocmai ramanand gravida ( in mintea lui). E prea tarziu pentru raspunsurile pe care le vrei tu. Daca vrei totusi ca acest copil sa aiba un tata, poti face testul de paternitate si sa-i pretinzi pensie alimentara. E tot ce mai poti face. cami

[simonet30]

Tocmai asta e dilema mea, ca el si-a dorit f mult un copil m-a rugat de f multe ori sa-i fac un copil insa eu am vrut sa avem o casa intai si apoi un copil, asa am crezut eu ca e normal. Am mai ramas insarcinata insa cu mult timp in urma cand nici nu se punea problema unui copil eram amandoi studenti si nici nu aveam cum sa-l crestem. Eu m-am protejat mereu, asta a fost o intamplare sau mai bine zis un dar de la Dumnezeu, intr-un moment dificil , el a acceptat partea usoara 'o alta' fara responsabilitati ,fara probleme. Nu numai eu sunt minunata de atitudinea lui ci si toti prietenii lui, toti care stiau cat de mult isi doreste un copil, si pe care acum nici nu a fost in stare sa-l recunoasca si la care nici macar nu se gandeste. Oare e posibil ca un om sa se schimbe asa , o femeie sa-l poata schimba atat de tare , ata cat sa nu doresti sa-ti vezi si sa auzi de propriul copil, care de fapt zice ca e numai al meu. Am stat de vorba cu el si am incercat sa-i explic ca acest copil n-are nici o vina ca noi nu ne-am inteles si ca ar trebui sa facem tot ce e mai bine pentru el, insa sunt sigura ca nu am reusit sa-l sensibilizez, cel putin eu asa zic. M-as bucura sa fie altfel, dar nu cred. A zis ca poate il recunoaste dar nu acum ca are alte probleme, poate mai incolo. Oare ce e mai important decat un copil?????????? N-ar trebui nimic , pentru ca cel mic e un suflet nevinovat, care oricat de mult as vrea eu sa nu sufere, va suferi pentru ca nu va avea langa el un tata, ca tatal lui nu l-a vrut, si nu a vrut sa auda despre el. Asta e viata, atat de dura. As vrea sa-i pot lua eu aceasta durere si suferinta, si lui sa-i fie cat mai bine si cat mai usor in viata. Oare acest 'el' isi va reveni ?, Oare va constientiza ca acest copil n-are nici o vina? Intrebari fara raspuns. simo

[Lavi]

Tu iubeste-ti copilul, creste-l drept si bun si intr-o zi o sa apara in viata ta si a lui acel barbat care sa va fie sprijin. 10 ani sunt o viat de om, dar daca lasa un copil fara ajutor, nu se merita. Stiu ca nu uiti usor, dar in timp lucrurile vor avea o alta imagine. O solutie ar fi sa ceri pesie alimentara, si copilul are nevoie de lucruri materiale pe care el ar trebuii sa le acopere, daca sufleteste este mai arid ca un desert.Ar trebuii sa te ginsesti la aceasta alternativa. E usor sa auzi ca trebuie sa fi pozitiva, puternica si sa lupti, dar pentru un copil se merita orice. Multa bafta si ai incredere in Dumnezeu si oameni! Lavi http://community.web...user/lavinia295