237 raspunsuri la acest subiect

[Rex70]

Buna la toate mamicile si taticii singuri.
Si eu sint o mamica singura, puiutul meu are 2 ani si sintem singuri (si la capatul pamantului) de un an de zile. Practic, ca altfel pot sa spun ca am fost singura inca de cand eram insarcinata si ajunsesem sa dormim separati si fiecare sa-si vada de problemele lui separat. Nici pana acum nu-mi dau seama exact care a fost problema lui si ce a vrut de fapt de la mine. Noi nu am fost casatoriti, doar logoditi pentru ca eu am mai fost casatorita inainte, avusesem un esec, si nu am mai vrut sa ma arunc din nou, am vrut sa mai astept sa vad cum ne intelegem. Cred ca si asta a fost o problema, iar el a tot insistat sa ne casatorim. Dar bine am facut pana la urma ca nu am acceptat, pentru ca in momentul in care au aparut problemele nu m-am mai inteles cu el. Nu am fost nici tineri, eu am avut 33 de ani iar el 37 cand ne-am cunoscut. Nu am mai avut copii nici unul din noi inainte, si el nu a mai fost casatorit.
Dupa aproape 2 ani impreuna si stiind ca amandoi ne doream mai mult ca orice copii, am hotarat sa raman insarcinata. El si-a dorit un copil chiar mai mult decat mine, si visa ca o sa aibe o fetita blonda cu ochi albastrii cum e el. Totul a fost bine, pana cand l-am sunat dupa primul ecograf la care mi-a spus doctorul ca o sa avem un baiat. Am simtit parca o ezitare si nu prea mult entuziasm din vocea lui atunci, dar mi-am zis ca e o prostie si poate mi se pare, si pana la urma o sa-si dea si el seama ca nu conteaza ca nu e ce si-a dorit el, ci sa fie sanatos.
Totul s-a schimbat de atunci. Nu a venit cu mine niciodata la doctor, nu m-a ajutat cu nimic si a inceput sa se poarte f. urat cu mine. Cand eram prin luna a 7-a ne-am mutat intr-un alt apartament mai mare. A inceput sa ma calce pur si simplu in picioare din momentul ala si sa nu mai tina cont deloc de dorintele mele. De exemplu venea cu piese de mobila cumparata in drum spre casa si nu ii pasa ca nu am ales impreuna mobila, sau ca unele chiar nu imi placeau deloc. I-am zis sa nu mai cumpere nimic fara mine, sa mergem impreuna, si zicea "tu nu ai gusturi si nu stii ce vrei". Lua numai lucruri in sale, ieftine si mi-a umplut casa de obiecte de mobilier si de decorat care mie nu-mi placeau deloc. Profita de faptul ca eu eram mai neajutorata in perioada aia (am fost uriasa in timpul ultimelor luni de sarcina; de la 55 kg am ajuns la 90 in ziua in care am nascut, dar si baietelul nostru a avut 4,1 kg la nastere; abia ma mai miscam si aveam picioarele umflate de numa'), si nu mai facea nimic cu mine impreuna.
Nu-l mai recunosteam. Omul care cu cateva luni inainte nu ma scotea din "iubirea mea", si ma lauda la toti prietenii si spunea cat e de fericit cu mine, acum ma trata ca pe o carpa si nu mai tinea cont de nimic din ce ziceam eu. A inceput sa zica ca sint isterica, i-a spus sorei mele si cumnatului ca am inceput sa sforai noaptea (asta a fost doar cat am fost insarcinata oricum), ca miros urat, imi arata mie pe strada femei obeze sa imi dea exemplu ca si eu arat ca ele, desi eu eram doar gravida. A preferat sa doarma pe jos in living decat sa doarma cu mine si tot el se plangea ca e curent si frig noaptea pe jos. Am aranjat tot apartamentul nostru inauntru singura (despachetat, etc.) fara nici un ajutor, desi inca mergeam la lucru 9 ore pe zi si era iulie-august si o caldura de nu mai puteam aici in California.
A venit si noaptea in care a trebuit sa merg la spital pentru ca mi s-a rupt apa. Tin minte ca era pe la 1 noaptea, el abia venise acasa si i-am spus ca cred ca a venit momentul. Tot drumul pana la spital mi s-a plans ca el abia a venit acasa, ca e rupt de oboseala, ca ce se face ca el uraste doctorii si spitalele. Nu-mi venea sa cred. Dupa ce m-au pus pe masa de nasteri a stat tot timpul departe de mine pe un scaun si apoi pe un pat. Nu mi-a adus un pahar cu apa (stiu ca nu e voie oricum) dar gheata macar, nu m-a tinut de mana, nu m-a incurajat, nu a facut nimic. In schimb mi s-a plans tot timpul ca el pierde nu stiu cati clienti in ziua aia (e self-employed si lucreaza pentru el ca sa zic asa).
Dupa 17 ore de chin imens in care epiduralul nu-si facea efectul decat vreo jumate de ora si apoi simteam din nou tot, nu mai stiau doctorii ce injectii sa-mi faca pentru durere si mi-au facut vreo trei feluri diferite si in doze maxime, in care m-am chinuit si am incercat cu tot dinadinsul sa nasc natural, doctorul a hotarat ca trebuie sa fac cezariana ca nu mai progreseaza copilul si am inceput sa am tensiunea mult prea mare. Dupa inca vreo 2 ore am ajuns sa-mi vad si eu baiatul si am simtit ceva de nedescris, tin minte ca am spus ceva de genul "e perfect" si pe urma am cazut in somn, n-am mai putut.
Ca sa fac mai scurta povestea, cand el si-a tinut prima data baiatul in brate a plans, nu mai putea de bucurie si am simtit ca l-a iubit instantaneu. Alex semana leit cu el, si seamana si acum. E blond cu ochi albastrii, eu fiind satena cu ochii verzi. Nu pot sa zic nimic. Isi iubeste copilul ca pe ochii din cap, in schimb cu mine a dat-o in bara rau de tot si nu mai putea repara nimic.
A venit mama mea la noi sa ne ajute, si din prima zi el a luat-o deoparte sa faca impreuna un plan ca eu sa slabesc cat mai repede. Asta era singura lui preocupare. Eu nu mai stiam de obosita ce eram, nu dormeam noptile, alaptam, nu aveam timp de nimic si incercam sa le fac pe toate cat mai bine (stiti si voi cum e), iar el continua sa doarma pe jos in living, sa ma atentioneze la fiecare mancare, sa nu mananc mult, sa nu mananc grasime, etc. In schimb cumpara o tona de dulciuri si stia ca alea erau problema mea dintotdeauna si ii spusesem sa nu mai cumpere. Dupa cateva zile a inceput sa nu se mai inteleaga nici cu mama, a ajuns sa o jigneasca, sa ma jigneasca pe mine in fata ei, au inceput certuri in care numai ca nu ne bateam. A tot amanat botezul lui Alex pana in luna ianuarie (el s-a nascut in septembrie), si desi eu am insistat sa-l facem mai repede nu a vrut nicicum. Mult mai tarziu mi-a aruncat odata cand ne certam : "stii de fapt de ce am amanat botezul atat de mult, pentru ca mi-a fost rusine cu tine cat de grasa erai".
Pana la urma dupa ce Alex a facut un an i-am spus sa plece de la noi, ca eu nu mai suport situatia asta. A inceput sa ma ameninte, ca e si copilul lui, ca el nu pleaca nicaieri, etc. Pana la urma am reusit sa-l fac sa plece. Numai dupa ce a plecat el de la noi si eu am inceput sa-mi revin psihic, am reusit sa slabesc in sfarsit. Abia atunci am avut puterea sa ma apuc de un regim si de exercitii. Acum am 60 kg si lui nu-i vine sa creada cand vine sa-l vada pe baiat. Imi spune: "nu mai slabi asa mult, ca nici nu-ti sta tie bine asa slaba". Ca sa vezi. Toata viata am fost f. slaba, pe la 52-55 kg la 1,70 m cand deja aveam peste 30 de ani. Niciodata inainte de sarcina nu m-am gandit ca o sa am vreodata probleme cu greutatea, si poate aici a fost si problema mea, ca fiind convinsa ca eu nu o sa ma ingras sau ca o sa dau oricum jos f. usor, am mancat f. mult inca din primele luni de sarcina. Dar a fost si pe baza nervoasa, acum stiu. Si cat am avut stress si probleme din cauza lui nu am avut timp pentru mine, si el nu m-a sustinut moral deloc.
Asta a fost povestea mea. Sper ca nu v-am plictisit prea tare. Tot ce pot sa va spun e ca mi-e tare greu printre straini ca mama singura. Am mers inapoi la lucru dupa 4 luni dupa nastere si am noroc ca parintii mei m-au ajutat enorm si au tot venit din Romania la mine, asa ca deocamdata Alex nu a trebuit sa mearga la gradinita. Dar ei n-o sa mai vina din ianuarie si o sa fiu chiar singura aici cu Alexutu, si mi-e groaza. Prieteni prea putini, timp deloc oricum ca sa petrec cu ei, si doar munca si iar munca. La lucru sau acasa doar munca.

Ioana, mamica lui Alexutu

[ellaene]

Sunt Luciana, mamica de trei copilasi frumosi si isteti.....singura.Vreau sa va spun ca desi uneori mi-e greu, nu renunt. Nu pot renunta la copilasii mei pt care m-am luptat mult.Ei sunt fericirea si implinirea mea sufleteasca


L.Nedelcu

[Pisicuta]

quote:

---

Originally posted by lore03

Salutare la toata lumea.Vad ca nimeni nu mai posteaza la acest topic.
Nimeni nu se simte singur?Doar eu.
Peste cateva zile se fac 5 luni de la nenorocitul ala de accident,care ne-a lasat singure.Imi este asa tare dor de iubitul meu ,de frumusetea familiei noastre.

Va salut pe toate si multi pupici la toata lumea

cristetil

---

Am citit cu stupoare mesajele voastre si m-am umplut de durere, de revolta si de disperare! Nu stiu de unde va adunati puterea de a merge mai departe in fiecare zi, dar ma rog pentru voi si ingerasii vostri sa fiti sanatosi si sa reusiti vreodata sa va impacati cu ideea lipsei fizice a celor dragi!
Va doresc numai bine si sper ca ziua care vine sa va aduca cu un gram mai multa liniste, impacare si seninatate.[flo]

Pisicuta, de 2 X mamica!

[lore03]

Ieri am facut parastas de 6 luni.184 de zile triste si pline de lacrimi.
Vin sarbatorile iar eu nu ma pot bucura,pentru mine vor fi cele mai triste sarbatori din viata mea.Si din pacate de acum inainte asa vor fi toate sarbatorile .Ce cruda este viata.

Aly nu te-am mai auzit demult.Tu cum mai esti?Ce face baietelul tau?

Va salut pe toate.

cristetil

[lore03]

CRACIUN FERICIT la toti cei singuri ca si mine.

un suflet trist

[riculica]

buna
eu sunt o mama singura pentru ca asa am ales. Am 36 ani si am ramas insarcinata dupa 10 ani de infertilitate si dupa un inceput de dosar de adoptie. Bebicul a fost rezultatul unei scurte prietenii (hai sa-i zicem aventura) si este cel mai frumos cadou pe care l-am primit. Am fost diagnosticata cu toxoplasmoza acuta in timpul sarcinii si nu am vrut sa renunt la bebe, ba chiar m-am pregatit pentru un copil cu handicap. Zaharia are acum 7 luni si este un copil perfect. I-am dat numele asta pentru ca inseamna "dumnezeu si-a adus aminte". Nu pot sa ma plang ca sunt singura pentru ca acum nu mai sunt - il am pe Zaharia. Toata familia este langa mine si toti sunt intelegatori si buni. In plus nu mai suntem ca pe vremuri cand lumea te condamna pentru "un copil din flori".
Pentru cei care au ramas singuri din cauza unor nefericite accidente nu pot decat sa le urez sa fie puternici si sa mearga mai departe impreuna cu puiutii lor, iar pentru cei care au fost parasiti de parteneri pot sa va spun ca viata e frumoasa si sa fiti convinsi ca exista un viitor mai bun, pentru ca cei care v-au parasit nu va meritau!
va pup!

RIQLIK

[lore03]

Din pacate trebuie sa mergem inainte doar cu copii nostri asta este viata ....[:(]

semnez cu suflet

[sara2007]

salut tuturor mamicilor si taticilor singuri........daca exista.eu sunt o mamica a unei superbe fetite care peste 2 sapt implineste 1 anisor,citesc de mult timp povestile voastre si ma indurereaza tare.nici eu nu sunt deloc fericita in casnicia mea.am 25 de ani....el 29....suntem casatoriti de 2 ani,si de 7 ani suntem impreuna.........de la inceput am stat impreuna in casa mea,un ap care a fost aparintilor mei.apoi el aplecat in it la lucru,eu eram aiic la sc....dar il iubeam ca o nebuna,nimic nu conta pt mine.nici sc .nici familie.......nimica.avusesem si un servici aiic ba chiar m-am inscris la inca o facultate,am lasat totul pt el....mergeam cate 4.5.6 luni acolo la el........numa sa fiu cu el.faceam curat,mancare si mai mergeam si la munci joase pe-acolo,in agricultura ..etc.o faceam chiar cu mandrie cand vedeam ca-i multumit de mine...mai faceam pe menajera si pt taica-so cand mai venea acolo si la cate-un prieten de-al lui.dar parca el ma iubea si nu ma iubea.........el zicea ca ma iubeste ,dar nu ma respecta indeajuns.m-am rugat tot timpul la D-zeu sa ne casatorim si sa imi daruiasca un copil.dupa cativa ani s-a intamplat si minunea asta.m-a cerut in casatorie si ne-am casatorit in it la primarie.,in toamna.in vara se intamplase si minunea cealalta....ramasesem gravida.si atunci m-am dus si am lucrat in soare carand galeti cu pere si n-a izs o clipa sa nu ma duc si sa stau acasa.in acea vara la sf am facut si nunta in romania.din banii castigati la nunta s-a ales praful.....a bagat el ceva bani in casa parintilor lui unde el viseaza sa ne mutam....sa avem un etaj acolo.el ar vrea ca ap meu sa-l dal in chirie si sa ne mutam acolo cu ai lui,plus frate-so.am incercta frumos sa-i explic ca nu-i de stat asa impreuna,,,mia ales ca nu suntem nevoiti.dar zice ca eu sunt rea.......ca am cev acu ai lui.gravida fiind m-am ingrasat detsul de mult,imi reprosa ca sunt grasa,,sa numai mananc atata........mai sattea si vb cu burtica dar mai mult seara pe la 11 cand micuta misc ain burtica el nu era acasa,era prin cluburi cu prietenii ...cheltuind banii de la nunta.cam asa afost el dintotdeauna,eu stateam cam pe acasa si el era prin cluburi venind si la 10 dimineata,dar am sperat ca casnicia si mai ales Sara,fetita noastra sa il schimbe.cand eram gravida inluna a8-a am plecat in italia sa nasc acolo,el fiind acolo la lucru.l-am urmat iarasi lasand aiic conditiile unui ap si tot ajutorul care m-i se putea oferi,din partea familiei mele,care ma ajuta enorm de mult si am mers numa sa fiu cu el ca asa m-i se parea firesc si normal,chiar daca nu simteam f tare,am stta intr-o casa neincalzita ,fara apa calda,si cu cativa soricei....o casa in camp....ca noi acolo stam mai la tara,intr-o zona mai izolata,unde inainte stateam fara probleme,si acuma ma mira cum am ajuns sa gandesc asa dupa aparitia fetitei...nu m-as mai duce niciodata acolo.pe rand au venit la noi cei din familia mea sa o vada pe Sara si sa ne deie cate-o mana de ajutor.la ai mei nu le placea deloc viata pe care o duceam acolo,el tot lucreaza dar fara folos,nu primeste banii la timp,de fapt nu primeste mai nimic,eram tot in datorii.si in conditiile acelea.cand ei s-au chinuit sa-mi lase o casa ,sa fac o scoala.plus de asta vedeau ca nici nu ma iubeste cum ar trebui,plec ade-acasa fara sa imi zicaunde,pt ca asa face el,isi face planuri singur deoarece crede ca daca imi zice nu se indeplinesc sau superstiti din astea.a auns s-o jigneasca pe mama mea,pe bunica mea,sa ma jigneasca fata de tatal meu,tatal meu ii pusese masina la punct in romania,a venit sa ne-o aduca,iar el...sotul meu,impatimit de viteza,ne indreptam spre mare cu asta mica in masina la doar 3 luni.........din prostiile lui era sa ne omoare pe toti intr-un accident.eu i-ma spus doar ....asta sper sa-ti fie invatatura de minte,la care el fata de taica-meo m-a amenintat ca ma bate daca mai zic ceva.asa face el,cand se enerveaza eu trebe sa-l las in pace..........sa fac pe muta ca daca nu isi iese din sarite si ma poate lovi.m-a lovit de mai multe ori.......chiar cu fetita in casa,iar eu alaptez si acuma.fiind inconstient ca fetita simte toata supararea prin laptele meu.acuma usntem in romania ne este f bine ,suntem inconjurate de toti,avem ajutor din toate partiel.el ar fi vrut sa ne duc aiar acolo ca afcaut rost de un ap cu conditii,dar parca mi-e si frica.inainte de sarbatori ne-am certat urta ,am stat separati 2 luni,eu aiic el in it,a zis ca gata el divorteaza.etc.ca el vad ca asa face,cum nu-i convine ceva cum ii gata,el numai vrea sa ma vada,ma jigneste incontinuu,apoi iar ii trece si iar se imblanzeste,ca nu pot zice ca nu e un om bun.e om f bun mai ales cu cei din jur,dar cam uita de familia lui,de responsabilitatile care ar trebui sa le aiba.imi psune ca eu nu stiu sa fac nimica,ca eu nu fac nimica...........dar nici n-am avut posibilitatea sa fac,acuma in feb am terminat masterul,am si un bebe..cum as putea sa merg la lucru.dar parintii mei,bunicii mei ma jauta si ne ajuat mult,incearca sa acopere faptul ca eu nu lucrez,,,,,,,intotdeaun ane-as ajutat,la taica-meo ii dator cu o multime de bani din care taica-meo ii tot scade,dar el astea nu le vede.de cate ori are ocazia imi reproseaza ca eu nu lucrez,ca el ma tine.si eu inca alaptez si acuma.ar fi f multe de povestit si nu-s o bun apovestitoare.de sarbatori a venit si a fost f bine,a inceput sa se implice si el in cresterea fetitei,parca sa ma inteleaga ,sa ne intelegem..am fost si intr-o vacanta..a fost chiar bine.cum aplecat cum am inceput iar sa ne certam.ii plecta de o luna jum si ne-am certa deja de 3 ori.......si de fiec ca el divorteaza...ca gata.iar jigniri,amenintari.lucreaza acolo mai mult pe gratis,e si incapatanta si nu asculta de nimeni ca sa vina aiic ca acuma se fac bani si aici,e f mandru is orgolios.daca n-ar fi ia mei sa ne ajute ,nu ne-am descurca cu ce trimite el.si nu recunoaste asta,zice ca el ma tine..........ca si cum fara el eu as muri de foame.de tare nasol.......acum aiar suntem certati,nu vb cu mine.nici nu stiu ce sa fac,sa vreau sa ne impacam sa nu vreau.parc atotusi dupa cate-au fost si i-am inghitit eu inca-l mai iubesc.il iubesc si il urasc in acelasi timp.ati mai patit carev aasa ceva?si nu stiu ce-ar fi mai bine pt Sara.intotdeaun ami-am dorit o familie fericita,cu multi copii......am zis ca fac orice ca copilul meu sa creasca cu tatal langa ea,pt ca eu provin dintr-o familie divortatt,,,,,,,dar parc anici asa nu-i bine.as vrea sa ma respecte,sa simt ca ma iubeste si sa vad ca ma pretuietse si pe mine pt cea ce sunt.............nu ma desconsidera de cate ori are ocazia.ma gandesc ca v-a creste mare Sara si v-a auzi toate lucrurile astea.multe as mia putea povetsi....dar e f tarziu.sper ca nu v-ma plictisit si ati avut rabdare sa cititi in mare povestea mea......si poate ma ajuta cineva cu vreun sfat..multumesc.

ioana

[Carmenita]

Of, Ioana! Nu stiu in ce masura pot da sfaturi, dar daca ai cerut unul inseamna ca ai nevoie. Si eu trec printr-o perioada dificila, dar eu merg la terapeut si ma ajuta enorm sa inteleg ce se intampla si sa fac fata situatiei.
Parerea mea, este doar o parere, ceea ce traiesti tu cu sotul tau nu te ajuta si exact cum te-ai si gandit iti va afecta copilul. Mai presus de orice esti mama si nu iti poti sacrifica copilul. Pentru ca ramanand cu el nu te sacrifici doar pe tine, iti sacrifici copilul. Va fi victima voastra si sigur nu ii va fi bine sa asiste la certuri, la jigniri si chiar batai. Tu il stii mai bine pe sotul tau, dar daca te-a lovit, nu cred ca mai are sens sa stai langa el. Pentru ca nu se va opri. Poate e un om bun, dar cand ajugi sa lovesti un om, dai semne mari de dezechilibru. Nu poti trai asa si sa reusesti sa iti cresti copilul asa cum iti doresti. Suferinta te va trada.
Sfatul meu e sa te gandesti foarte foarte bine. Esti asa de tanara. Tineretea e un mare aliat. Gandeste-te la copilul tau si nu ii risca linistea pentru nimeni.
Dumnezeu sa te ajute sa iei o decizie cat mai buna pentru tine si copilul tau.

[catale]

Ioana, poate ca din iubire poti sa inchizi ochii la multe lucruri si sa te faci pres, desi nu e normal sa ajungi sa te lasi calcata in picioare, atunci nu mai e iubire.
Eu una nu as trece niciodata peste o bataie, nici macar peste o palma, ca sa nu mai spun ca un copil simte starea din casa si, daca atunci cand e nou-nascut doar devine agitat si el, cand va creste va fi afectat de ceea ce va vedea.