214 raspunsuri la acest subiect

[Kikina]

Kuki si Alina, imi pare tare rau ca sunteti nevoite sa treceti prin astfel de momente si mai ales acum, cand toata atentia materna se indreapta, in mod cert, spre primul mare examen al copiilor. De altfel, noi toate stim ca puii nostri sunt mai importanti decat orice si oricine si, asa cum noi ii sustinem voluntar si cu intreaga dragoste de care suntem in stare, tot asa si ei ne sustin in momentele dificile, fie si prin simplul fapt ca exista. Deci bizuiti-va pe voi si pe ei si fiti sigure ca toate bucuriile pe care le veti cunoaste impreuna si de-acum incolo vor avea puterea sa umbreasca dezamagirile venite din partea celor ce nu va merita. Aveti grija de voi!

[craciunitza]

Kikina, dar voi ce faceti? Ce noutati v-a adus admiterea la liceu?



Nu certati copiii cand viseaza!



Poze

[Kikina]

Craciunitza, noi facem bine, iar "noutatile" noastre sunt deja vechi, pt. ca acum am senzatia ca a trecut o vesnicie de la acel examen din iunie. Copilu' mic e si el liceean de-acum, la fel ca cel mare, si sunt multumita ca amandoi invata la licee bune si destul de apropiate de casa (ceea ce are, totusi, importanta). Pana la Bac mai avem vreme sa ne tragem sufletul. Acum plecam cu totii la mare, sa mai facem o ultima runda de incarcare a bateriilor. Si apoi intram din nou in linie dreapta, cu serviciul, cu scoala, cu impinsul la invatatura, ca, deh!, rebeliunea creste odata cu varsta si cand esti la liceu incepi sa te transformi din pui in cocosh. Cu aripioare tot mai zburatoare si cu motz tot mai zburlit! Dar asta-i ordinea firii si eu, cand ma simt prea "mama cu pretentii", incep sa scormonesc prin amintirile anilor mei de liceu ca sa devin mai intelegatoare.

[KUKI]

Hi,hi, aceeasi reteta o aplic si eu cu scormonitul prin amintiri.
Doar ca am impresia ca in felul asta devin prea permisiva. Nu stiu sa-i impun limite, am noroc ca am un copil bun.

Iulia

[Kikina]

Da, si eu am marele noroc de a avea copii buni, carora nu prea am fost nevoita sa le impun multe limite. Au ei un bun simt al lor care ii indeamna sa nu le depaseasca (sau o fi educatia, ca sa am si eu un merit ). Si apropo de amintiri, privindu-ma acum, cu ochi de adult, ma minunez de cate boacane faceam cand eram de varsta lor. De-aia si sunt acum atat de speriata in unele privinte, pt. ca imi amintesc foarte bine de naivitatea (ca sa nu-i spun inconstienta) aia adolescentina cu care ma aruncam cu capul inainte.

[craciunitza]

Norocoaselor.

Eu am fost o zapacita si copiii mei sunt ca mine.

Mai mult, parca i-as lasa sa se dea putin cu capul de viata.

Da' numai putin :)



Nu certati copiii cand viseaza!



Poze

[KUKI]

Gata, am terminat cu pregatirile pentru scoala, am fost aseara prin Metro si am luat si un ghiozdano-rucsac. Frumusel ghiozdan, mi-l si imaginez azvarlit cat colo de cum intra pe usa.
Acum mai ramane doar sa-l conving sa citeasca "Baltagul"
Zice: "il citesc, dar zi-mi ca nu e plictisitoare". Si eu nu vreau sa mint copilul...

PS Copii vostri cu ce se incalta? Accepta si altceva decat asa-zisii adidasi?

Iulia

[ana_maria222]

kuki...nu ai sa vezi sa se incalte in altceva! Eu am prieteni care nici iarna nu lasa adidasii!!!!!! (scuze de deranj)



Pozeeee



Mancarica

[craciunitza]

Adidasi.

Si iarna, ghete sport.

Cativa ani le-am cumparat, constiincioasa, pantofi negri de scoala.

Ii aruncam in septembrie urmator, noi.



Anul trecut, baietii au venit acasa cu o zi inainte de inceperea scolii, era duminica. Nu aveau cumparat nimic pentru scoala si aratau ca Yeti, desi intelegerea cu spermatologul a fost ca-i trimite acasa cu cumparaturile facute. Teapa. Dupa dezinfectare, am mers la cumparaturi. La Mall, ca numai ala era deschis duminica dupa-masa. Asa ca le-am cumparat o gramada de fite, am aruncat o gramada de bani, acum pot spune ca a meritat, dupa un an de folosinta sunt ca noi. Inclusiv ghiozdanele. In afara de caiete, anul asta nu trebuie sa le cumpar nimic.

Vlad a citit Baltagul si Schitele lui Caragiale.



Nu certati copiii cand viseaza!



Poze

[KUKI]

M-am mai linistit, deci nu e numai al meu defect cu adidasii...

Citea si copilul meu in sfarsit, nu miscase de vreo 2 ore cand l-a sunat antrenorul sa-l anunte ca vineri-sambata-duminica joaca intr-o cupa la Vaslui si din octombrie incep turneul care inseamna plecari cel putin de 2 ori pe luna prin tara, plus meciurile de acasa, plus antrenamente zilnice sau de doua ori pe zi...
Sunt mandra de el,ma bucur pentru el, ma duc la meciuri si traiesc intens fiecare secunda si ma intorc acasa ragusita, dar...nu stiu ce sa fac, unde si cand sa spun stop sportului. Pot eu sa stiu care e steaua lui norocoasa? Poate o fi handbalul, pot eu sa-mi asum raspunderea sa nu-l mai las la handbal sau...cum naiba sa fac??? Ca si handbal de performanta si scoala asa cum vreau sau cum cred eu ca trebuie...nu prea se poate. Undeva se pierde din calitate.

Hai ca sunt confuza si bat campii. Uite in momente din astea mi-e greu singura, cand nu am cu cine ma sfatui...caci intre mine si taica-su orice punte de comunicare e rupta. Nici despre copil nu putem vorbi ca oamenii.

Iulia