Sunt doua aspecte:
-creditul in sine (cu toate implicatiile lui)
-actiunea statului
Despre credit: in vria aia imobiliara toata lumea voia credite. Din motive care-mi scapa (nu sunt finantist) unele persoane nu indeplineau conditiile pentru calificarea la un imprumut bancar in lei, euro, dolar. Dar indeplineau conditiile pentru credit in CHF. Nimeni nu explica acum ce inseamna "calificarea" aia, de ce nu puteau primi lei dar primeau franci, sau daca pur si simplu a fost o strategie a bancilor, pentru nu stiu ce interese. Si au luat oamenii credit in franci, ca le era egal in ce plateau. Situatia este intalnita in mai multe tari, nu numai Romania, tari cu monede nationale. A urmat cresterea paritatii franc/euro si, evident, scaderea monedelor nationale fata de franc. Ratele, si-asa intinse pe zeci de ani, s-au dublat, chiar mai mult, iar salariile au scazut sau chiar au disparut, adica oamenii au ramas fara job.
Despre actiunea statului: statul nu se simte raspunzator pentru situatia de fata, dar se simte obligat sa ajute un numar mare a cetatenilor sai aflati in necaz, problemele fiind adesea foarte grave. Are chiar obligatia teoretica sa ajute.
Aici incepe adevarata problema a acestor credite: cum sa ajute statul oamenii astia?
Se vehiculeaza mai multe posibilitati, o parte imprumutate de la vecini (ungurii, croatii deja au luat ceva masuri), alta parte emanata de gandirea politicienilor nostri.
Oamenii cu credite sunt cam dezbinati, in sensul ca nu stiu ce vor (situatiile lor sunt diferite si particularizate), adica unii zic sa plateasca la cursul la care au luat creditul, altii la cursul ala +20% (nu stiu de ce), altii sa aiba poprire pe salariu (maxim 30%), altii sa se legifereze falimentul personal si deci sa nu mai plateasca deloc, sa ramana in administrare judiciara, etc. Oricum, sa nu se faca nici o executare silita.
Dincolo de modul in care se simt cei care au credite in alte valute, credite care s-au marit si alea dar nu asa dramatic, dar nu-i scuteste nimeni de plata, cred ca un asa mare numar de oameni nu pot fi lasati de izbeliste, dar nici nu pot fi favorizati flagrant. De aceea cred ca problema trebuie privita mai serios decat se face acum, prin convocarea BP a Camerei deputatilor, ca sa discute legea falimentului persoanelor, legea trecand prin Senat tacit (adica nu s-a discutat in termen).
In cazul asta falimentul persoanelor nu este corect, nu putem lua credite ca mai apoi sa nu le mai platim, din indiferent ce motiv.
Poate bancile (la fel de interesate de o solutie, nici lor nu le convine sa le ia casele oamenilor, ce sa faca cu ele, nu le pot vinde la valoarea evaluarii, evaluarile au fost umflate cu pompa) cu statul, prin ministerele de resort, sa gaseasca o solutie, mai lasa bancile din pretentii, mai scuteste statul de ceva taxe (asa vor sa faca in Croatia), oricum, nu in graba si prost, asa cum se vede treaba ca se va face.