699 raspunsuri la acest subiect

[Rufus]

Un nou capitol pentru discutii interesante...

[eumada]

Aoleu.....atunci te rog sa stergi tu pozele cu tortul la subiectul deja inchis.....

[roxanaz]

neata

ploua si e frig din nou. zau ca eu asa vara... rar am mai vazut. parca vad ca maine nu putem sa mergem la plaja iar... or sa imi manance urechile indivizii....

[eumada]

Adica acum la mare ploua?

[Zenit]

Buflea,
daca ai intrebat aici ce sa faci eu iti spun sa stai cu parintii tai, dormi la ei, stai cu ei ..... esti copilul lor de care ei au acum nevoie
le faci copilor tai niste programe dupa nevoi, orice se poate face intr-o vacanta, dar focusul este parintii tai care te-au crescut si pentru care toata viata lor ai fost tot ce au avut mai scump pe lume ...
Ai fost alfa si omega lor, ai fost inceputul si sfirsitul, universul lumii lor si acum la sfirsitul veacului lor au nevoie de tine.... Folosesc pluralul pentru ca ei asa functioneaza acum, ca unul singur, chiar si de nu se vede
sunt lucruri care ei nu ti le vor cere, dar tu trebuie sa le dai, pentru ei si pentru tine
imi pare rau, dar tatal tau e in anticamera mortii
iar ei  amindoi au nevoie de tine

[eumada]

Frumos spus Zenit.M-au busit lacrimile.....

[roxanaz]

Zenit, foarte corect.

[roxanaz]

Adica acum la mare ploua?

 

ploua de 2 saptamani cu mici intreruperi.

[Mickyyy]

Neata si de la noi.

 

M-ati zapacit de cap cu discutiile voastre despre putze si decalotat. Sa mor daca stiu ce presupune asta, nu m-a preocupat niciodata problema, dar din cate vad e necesar un studio serios pe tema asta      .

Buflea, asa de mult recunosc in povestile tale despre tatal tau comportamentul unchiului meu .... e o etapa, din pacate la noi s-a terminat previzibil, l-am pierdut acum un an si jumatate. Din pacate nu stiu ce sfaturi as putea sa-ti dau, altul decat sa-ncerci sa-I fi alaturi, fara sa-l fortezi sa faca ceva. Noi n-am descoperit o reteta miraculoasa in cazul unchiului, desi contrar a ceea ce zicea, cand mergeau copiii pe la el in vizita reuseau sa-l scoata din starea in care era si sa-l faca sa zambeasca. 

Lizi cel putin a facut istorie acolo intr-o zi, cand, in vizita la matusa fiind, a servit-o printre altele cu o ciorbita de legume, in conditiile in care ea e carnivora familiei, si-a fost nevoie de-un intreg arsenal de explicatii despre importanta legumelor in alimentatie ca sa manance ceva fara pic de carne. Iar cand a ajuns la unchiu in camera, el manca un copan de pui, asa ca fata mea, constiincioasa, I l-a luat din mana si I-a adus o farfurie de ciorba (ce-I ramasese ei probabil) explicandu-I pe un ton extrem de serios ca nu-I face bine carnea, el are nevoie acum de legume, de vitamine, etc.

[J G]

Of, ce vreau sa ma plang este ca nu exista nimic sa il faca fericit. Daca ii spui sa fie optimist, zice ca nu intelegi, daca ii spui sa ia fiecare zi pe rand, zice ca nu mai poate, daca ii spui ca vii sa-l vezi, zice ca nu piate suporta musafiri, daca ii spui ca ii aduci nepotii sa ii vada, zice ca nu are nevoie, sa dorm la ei nu e bine ca se scoala noaptea, se ofaie, se plimba prin casa ...sa dorm in alta parte nu e bine, ca de ce nu o ajut pe mama ...

Mi-a spus de mai multe ori sa nu vin ...ca venirea noastra ii face rau. Ei bine, nu pot sa nu vin. Nu pot. Nu l-am vazut de 1 an si moare ...nu stiu cand, dar nu pot sa vin cand e mort. Nu stiu de ce ma ambitionez asa ...

 

Scuze nu stiu sa dau quote altfel. Buflea, iubita mea, n-am fost inca in situatia tatalui tau dar am fost de cateva ori la fel de deprimata cum e el, si cand cei din jurul meu imi spuneau mai mult sau mai putin aceleasi lucruri, sa iau fiecare zi, sa fiu optimista, sa ies afara, sa merg la shopping imi faceau enorm de mult rau. Era dovada ca nu intelegeau cat de rau ma simt, ca nu intelegeau ca eu NU POT sa fac nimic din toate astea. Nu mai era chestiune de vointa, nu puteam pur si simplu. Tatal tau e deprimat, speriat si fara speranta, are nevoie sa stie ca-l intelegi, ca-l vezi asa cum e acum, nu cum ar trebui sa fie si cum tu, cu inima ta de copil la fel de speriat, ai nevoie sa fie.

Incearca sa-l aprobi, asta e el acum, asa se simte acum si ca nu e speranta. Du-te sa-l vezi, cum a spus Zenit are nevoie sa fii langa el. Dar let him be, lucreaza la tine sa accepti ca asta e ce simte el si ca nu poate altfel.

 

Nu stiu daca v-am povestit vreodata, cand a murit socrul meu, care s-a dus foarte rapid de batranete, a intrat treptat in organ failure, el in Franta, noi eram in Bucuresti... si cand mi-a spus soacra mea ca face hemodializa am luat primul avion sa-l vad. Stia foarte bine ca va muri, da toti din jurul lui, familia, prietenii ii negau asta, ca va mai trai, ca-si va reveni... chiestia asta il scotea din minti, vizibil, nu era un om al minciunilor.

La juma de ora dupa ce am intrat pe usa m-a scos pe terasa sa bem cafeaua la mare (mergea deja f greu, trebuia sa se sprijine de Cristi) si mi-a spus ca el e pe moarte, si ca are nevoie sa-mi spuna ce formalitati trebuie facute pentru apartament, ca eu nu cunosc legile din Fr. Si I-am raspuns ca stiu si m-am dus sa iau hartie si pix. Da, m-a durut inima, ma bucur ca n-am plans in fata lui, dar avea nevoie ca cineva sa accepte ca el stie ca se duce, sa nu mai auda incurajari si minciuni. Si el a fost deprimat - din momentul in care guta nu l-a mai lasat sa conduca masina s-a tot dus la fund... E drept ca din fericire n-a avut dureri, ca tatal tau.

La o saptamana dupa ce am plecat noi s-a dus. Ma bucur atat de mult ca am putut sa merg sa-l vad, ca am fost constienta de ce se intampla (ca soacra-mea credea ca mai are luni de zile de trait) si ca am avut bani sa merg de pe-o zi pe alta.

 

Trebuie sa-i accepti realitatea asa urata cum e. Nu poate face altfel acum, crede-ma. Si du-te sa-l vezi, neaparat.