39 raspunsuri la acest subiect

[Marox]

Ma gindeam zilele trecute...oare ce-ar fi fost viata noastra daca n-ar fi existata decembrie 89? Depre Revolutie, comunism, am tot discutat aici, dar imi dau seama ca niciodata despre ce a fost dupa, despre acea perioada luuuunga de tranzitie, despre primii pasi in capitalism (daca ceea ce era in România se putea numi capitalism) si deschidere spre lume si alte lumi.

 

Bucurestiul, fata de cum s-a schimbat in ultimii ani, atunci parca nu se miscase. Intr-un deceniu au fost putine schimbari. Sau asa le vad eu acuma?! Nu erau restaurante prea multe. Deschiderea Mac-Donald's-ului a fost asa un eveniment! Mai erau Pizza Hut in fata la ASE (de atunci am pastrat o slabiciune sa maninc la ei, pentru ca n-aveam bani si intram acolo doar la ocazii speciale, ca intr-un restaurant de lux), Spring Time in Victoriei, KFC, pe la sfirsitul decadei. Mai era unul in fata la Cocor, tot Spring Time? Unchiul unei colege era patronul unui restaurant celebru, in spatele teatrului national...erau niste preturi de mi se facea parul maciuca. Prin 94 un desert era aproape cit bursa mea.

 

Anii 90 sinonimi de efemer, de castele de carti de joc? Ce a mai ramas din primele magazine "occidentale"? Va mai amintiti de magazinul de pe Calea Victoriei - Defonseca? S-a deschis imediat dupa revolutie, cred ca a fost primul. Preturi in dolari sau DM (eheeei, euro era inca un vis pios) si românii defilau in fata vitrinelor si se cruceau ca niste espadrile  colorate costa salariul pe-o luna. Cred ca a fost si primul care s-a inchis - se zvonise, pe drept sau nu, ca era incaltaminte din carton, pentru incaltat mortii.

 

Visele imbogatirii - Caritas si FNI...In Regat (cum ar zice bunica-miu) se zvonise ca pe la Cluj toti isi construisera case noi cu banii de la Caritas. Ceea ce i-a inghiontit si pe ei sa bage in groapa 100000 lei. Amin! Tatal meu si-a bagat bani in FNI, era incintat de curbele de profit pe care le primea si...a murit convins ca e bogat. Mama a cunoscut in schimb prabusirea FNI-ului, citeva luni mai tirziu.

 

Imi aduc aminte de primele telenovele - Sclava Isaura, Si bogatii pling, ...La alegerile din mai 90 matusa mea zicea ca au asteptat sa treaca Isaura inainte sa mearga la vot. Ascuma n-ar mai recunoaste! Pe vremea aia, Isaura era difuzata o data pe saptamina, duminica dupa masa, o jumatate de ora, pe urma o ora.

 

Primele reclame! Cum era aia cu "baiatul de 30 ani", reclama la o pasta de dinti? Si aia cu "nu ma innebuni, nea Nicu?!". Sau reclama pentru Adidas Torsion "Daca vrei cu adevarat poti". Ce-am mai repetat-o cu totii la Campionatul de fotbal din Italia in 90!

 

Desenele animate de la 19.30! Eram in sesiune si urmaream pasionata "Candy, Candy", atitea cursuri de facut inainte de Candy si atitea dupa. Daca ratam vreun episod, prietena mea mi-l povestea inainte sa intram in examen, baietii erau pe jos de ris!

 

Asadar, anii 90 pentru voi?

[redactor]

Ce remember fain :)

[Selene_Bunny]

Marox, eu aveam 11 ani cand a avut loc Revolutia. Si eram departe de orasele mari, imi aduc aminte ca, pentru noi, copiii, ce vedeam la TV parea... departe si ireal, nu facea parte din lumea noastra, din realitatea noastra. Am iesit la plimbare cu fratele meu, bebelus, si cu finul mamei mele, care a zis ca, la intoarcere, ce-ar fi sa se prefaca impuscat, sa vada ce zice mama.

 

Ulterior, deschiderea a constat intr-o crispare a oamenilor, devenisera rezervati, in asteptarea schimbarilor, oare ce va fi. Firul tras de la vecini si, ulterior, propria parabolica, apoi aparatul video cu inregistrare, pentru mine pareau... minunate, dar normale. 

 

Da, in Cluj, s-au imbogatit unii prin Caritas.

 

In Cluj am ramas impresionata de gaurile lasate de gloante in peretii cladirilor si de "aici au murit oameni..."

 

Pe urma au aparut boutique-urile...

 

Ulterior, am vazut si eu acei "aurolaci" de care auzisem ca s-ar gasi in Bucuresti, in gara...

[crystall]

Mai era unul in fata la Cocor, tot Spring Time? Unchiul unei colege era patronul unui restaurant celebru, in spatele teatrului national...erau niste preturi de mi se facea parul maciuca. Prin 94 un desert era aproape cit bursa mea.

 

 

Cred ca e vorba de Sheriff's , care am inteles ca s-a inchis de cativa ani.

La sfarsit de anii '90, si inceput de anii 2000, o prajitura acolo costa cat 2-3 prajituri de la o cofetarie obisnuita, dar era mult mai mare, si parca mai buna

Editat de crystall, 23 decembrie 2013 - 13:21 .

[J.D.]

da, Sheriff's era vis a vis de cocor. era ok, prjituri nu am mancat niiodat de la ei.

[Marina]

io mancam zilnic la Pizza Hut la ASE cand s-a deschis :)

nu de alta dar am fost unul din primii chelneri din Pizza Hut, inca imi amintesc cu gagigile cum ajungeam noaptea acasa pe la 1-2 si ne numaram banii din bacsisuri- ce vremuri!!!!! 

[CorinaDani]

 

Primele reclame! Cum era aia cu "baiatul de 30 ani", reclama la o pasta de dinti? Si aia cu "nu ma innebuni, nea Nicu?!". Sau reclama pentru Adidas Torsion "Daca vrei cu adevarat poti". Ce-am mai repetat-o cu totii la Campionatul de fotbal din Italia in 90!

 

 

aia nea nicu si "ce arbitru", era reclama la pepsi...

aceea cu pasta de dinti era la norvea.

mai era o reclama, parca la o bautura racoritoare, ceva cu "ice", aproape libidinoasa...

[monicabo]

Titan Ice... nu stiu ce bautura era, dar tin minte reclama, impreuna cu Adidas Torsion, Baiatul la 30 de ani, Gregorio Rizo - nu stiu ce pantofi...

[andacos]

Reclama la Kent,buticurile turcesti cu marfa turceasca,pantofii -prost calitativ,insa asa multe modele...tzigarile straine la chioscuri.

 

Dana

[monicabo]

Mie mi s-a paruty cam haiducie imediat dupa revolutie, dupa ce a trecut euforia victoriei si eliberari de sub Ceausescu.

Ce a urmat dupa, nu a fost deloc grozav.... practic aceiasi fosti nomenclaturisti reinventati, smecherii cu 4 clase care au devenit peste noapte patroni, puzderia de buticuri, somaj, inflatie, saracie, imaginea Romaniei in lume s.a....

Doamne, tin minte cum ani de zile, ne era groaza cand venea o data de 1 a lunii, si ne gandeam ce scumpiri mai anunta astia.....

Ma rog, eu insami, nu am dus-o extrem de rau, in conditii de saracie lucie, dar ne-am cam dat si pe noi peste cap tranzitia asta fara de sfarsit...