Anul trecut, pe 8 iunie, am deschis un subiect de suport a tuturor adolescentilor ce sustin evaluarea nationala, pentru toti aspirantii la licee.
Nu, nu am uitat emotiile, nici calculele, nici bucuria, nici relaxarea de dupa.
Va invit si anul acesta sa trecem impreuna acest prag.
Iata ce scriam anul trecut:
Am deschis discutia asta pentru toate mamicile, taticii ce au copii ce se afla luna asta in focurile admiterii.
Pentru toate mamicile si taticii ce au trecut prin asta.
Pentru toate mamicile si taticii.
Ce o sa fie? Cum o sa fie?
Anii au trecut destul de repede si iata-ne in fata primului prag, asa mai serios, din viata copiilor nostri.
Emotii si de o parte si de alta. Vise si sperante. Alegeri.
Melancolia despartirii de copilarie.
Euforia unui nou inceput.
E o bucurie, innodata cu tristete in sufletele copiilor nostri.
S-au terminat si simularile, au venit si notele.
Am primt si brosura pe care o rasfoim cu nesat, cautand, notand, studiind, facand planuri.
Au aparut si primele contraziceri: ce liceu punem primul?
Sa ne gandim ca suntem la o cafeluta aburinda unde discutiile vin de la sine.
Sa sporovaim despre aspiratiile copiilor nostri, despre emotiile si asteptarile noastre.