Sari la conținut

Sari la conținut


Conținut reputație ridicată


#7864155 Scrisori pentru Mos Craciun! CONCURS

Postat de

anna09_anna
pe 29 noiembrie 2013 - 12:14

Draga mosule,

E primul an in care vii la mine si te rog sa-mi aduci jucarii multe, fructe si cereale. As mai vrea zapada si o saniuta cu care sa ma plimbe mami si tati si daca poti...as vrea si sanatate multa, sa nu mai fac injectii mult timp de acum incolo.

Multumesc mosule, te astept cu nerabdare.


  • 92


#7861201 Scrisori pentru Mos Craciun! CONCURS

Postat de

GINARARES
pe 26 noiembrie 2013 - 21:11

Ca intodeauna faceti concursuri minunate,va multumim .Eu si baietelul deja ne-am pus pe treaba sa facem scrisoare catre Mos Craciun,A fost foarte emotionat in timp ce facea scrisoarea si ma intreba intr-una  '' esti sigura ca vine si la mine Mos Craciun?.L-am  asigurat ca Mos Craciun vine la toti copii! [cubrad]  [pegeam]  [cor]

Miniaturi atasate

  • Fotografie-0237.jpg

  • 84


#7864375 Scrisori pentru Mos Craciun! CONCURS

Postat de

anyvovcu
pe 29 noiembrie 2013 - 14:55

Picture 045.jpg

 

 

 

draga Mos Craciun noi, ti-am scris o scrisorica asa cum am putut dar dam si traducerea ca ............. [:)]

 

draga mos craciun eu vreau jucarii si un laptop. scris de alex cu ajutorul lui mami  [flo2]  [:)]


  • 36


#8012511 Castiga un prieten pufos pentru micutul tau!

Postat de

ANNITTA_A
pe 02 mai 2014 - 12:07

Povestea nasterii  ingerasului meu, Stefan !

Desi a trecut 1 anisor de atunci, imi amintesc ca si cum parca s-ar fi intamplat ieri…Era  o dupa-amiaza insorita de Martie, cand ingerasul meu, Stefan,  s-a gandit sa-si faca mult asteptata  aparita pe aceasta lume. S-a nascut pe cale naturala, dupa o sarcina de 41 de saptamani si 2 zile, timp in care, s-a tot jucat prin burtica mea facand valuri peste valuri si tumbe peste tumbe.

O zi daca mai statea in burtica mea, Stefan, avea  sa se nasca prin cezariana deoarece ne apropiam cu pasi repezi  si de trecerea saptamanii 42, ceea ce nu era bine pentru  el.

Travaliul a  fost destul de lung, dureros si dificil. A durat  aproximativ 12 ore, timp in care am si lesinat de cateva ori deoarece imi scazuse tensiunea la 7 cu 5 , buzele imi erau  foarte uscate, capul ma durea ingrozitor si eram prea obosita ca sa mai fac fata contractiilor care deveneau din ce in ce mai puternice si mai dese …

Fiind primul copil, eram si foarte speriata de ceea ce se intampla, nu mai trecusem niciodata prin asa ceva si nici nu fusesem   interesata sa caut informatii cu privire la acest aspect…imi rasunau tot timpul in minte  vorbele mamei si ale surorii care spuneau ca ele au nascut foarte usor .

Cu toate ca trecusera  multe ore de travaliu, si mi se facuse  si o perfuzie si 1-2 injectii, dilatatia mea era tot foarte mica si bebe parca nu mai vroia sa coboare , ii placea acolo la mine in burtica :D si se punea problema sa intru in sala de operatii pentru cezariana.

Nu stiu daca asta l-a speriat pe micutul meu  dar a devenit foarte hotarat si a inceput sa coboare destul de repede  spre surprinderea tuturor.

 Momentul “expulziei”,  a fost destul de scurt, fiind totodata  si cel mai usor  din tot travaliul.

Desi eram foarte obosita, slabita si transpirata, in momentul cand am auzit  primul  planset al puiutului  meu, un baietel de 3,850kg si 52 cm, ochii mi s-au umplut de lacrimi si eram foarte fericita, abia asteptam sa-l iau in brate  si sa-l pupacescJ.

Bucuria nu a tinut prea mult pentru ca dupa nastere, a trebuit sa stau 2-3 ore in perfuzie si apoi sa ma odihnesc putin…insa a doua zi, dis-de-dimineata, puiutul meu a fost adus la mine in camera.  Asteptasem cu  nerabdare acest moment inca din primele saptamani de sarcina Asa ca, imediat ce m-am vazut singura in camera cu puiutul meu, m-am indreptat usor dar foarte hotarata spre patutul lui,  sa-l iau in brate si sa-l tin la pieptul meu . Totodata, vroiam sa-i spun si cat de mult il iubesc si ca voi face tot ce imi sta in puteri pentru a-l ocroti si a fi fericit. Insa si de data aceasta bucuria nu a tinut prea multL.  Oboseala si faptul ca eram plina de emotii, si-au spus cuvantul…incepusem sa tremur din toate incheieturile si aveam senzatia ca se invarte camera cu mine… Si bineinteles, incercarea de a-mi tine ingerasul in  brate a esuat!  Dupa cateva minute, timp in care am plans incontinuu de ciuda, m-am mobilizat  si am incercat din nou sa-mi iau ingerasul in brate. De data acesta, am si reusit! J Bebe parca a simtit acest lucru, deschizand ochisorii si zambindu-mi in coltul gurii iar dupa adormind la loc. Acest gest micut pentru mine a insemnat enorm, mi-a dat putere si speranta sa merg mai departe si mi-a umplut inima de fericire.

Si acum la 1 anisor, imi amintesc cu drag de aceste minunate clipe si  traiesc cu emotie  fiecare moment petrecut alaturi de el. Aparitia lui in viata mea, a fost,  este si va fi cea mai mare realizare si bucurie.


  • 38