#nvdcreusit
Nu imi vine sa cred ca am ajuns sa spun si eu asta. Am reusit, nvdc la distanta de 1 an si 5 luni, 38 de saptamani.
Dupa doua saptamani de contractii si toate semnele de intrebare, vineri seara 20.05 la ora 22:30 am eliminat dopul gelatinos, iar dupa aproximativ jumatate de ora s au fisurat si membranele, curgand lichid cand si cand. Contractiile au inceput direct, slabe ca intensitate a durerii si neregulate. In jur de ora 12 au inceput sa se sistematizeze si sa se inteteasca durerea. Pana la ora 3 au ajuns la 10 minute, destul de dureroase, iar la 5.30 cand am ajuns la spital, erau la 5 minute. Dilatatie 0, colul lung si posterior. Am fost dusa in sala de travaliu, m am plimbat, am facut ceva rotatii pe minge, am incercat sa fiu activa, dar oboseala se vedea si a trebuit sa ma intind un pic, iar atunci contractiile au ajuns la 1 min, foarte dureroase, iar dilatație 0 si col posterior. Mi se face o injectie cu no spa, iar dupa o ora dilatatie 1, ne am bucurat, am fost pozitivi, dar oboseala mi a dat în cap, nu suportam nici o contractie, nu aveam timp sa ma odihnesc intre ele, doar ii spuneam moasei sa nu ma lase sa fac cezariana, iar pe contractie ceream cezariana, dar cel mai important lucru e ca nu puteam sa imi controlez respiratia, iar bebe suferea din cauza asta. Dna doctor ce mi a fost alaturi a luat hotararea sa incercam anestezia peridurala si a fost cel mai bun lucru. M am putut odihni, contractiile mergeau mai departe, într-adevăr, nu erau la fel de intense si dese, dar erau eficiente. Am inaintat cam un cm- doi cm pe ora, desi am stat mai mult la pat fiindcă eram monitorizati permanent. Contractiile le simteam, dar nu ma dureau, ceea ce ne lasa ragazul de 5 minute ocazional sa ma mai plimb. Asa ca la ora 19 aveam dilatatie 7, la ora 20.30 am inceput sa imping un pic pt a pune bebele pe pozitie, iar peste cateva minute am inceput sa imping serios. La ora 21.15 s a nascut micutul meu, de 3470 gr si 50 cm, am avut nevoie si de epiziotomie fiindcă aveam perineul destul de rigid. Am incercat sa imping si pe scaun si pe masa, dar nu reusea sa iasa, asa ca a fost o varianta perfecta pentru noi. Expulzia in sine a fost vis, nu cred ca am simtit o eliberare mai mare. Bebe mi a fost pus pe piept, cordonul a fost taiat dupa ce nu a mai pulsat si am fost cusuta (nu a fost asa bau bau cum ma gandeam), iar recuperarea super usoara.
Sarcina mi a fost urmarita de un om extraordinar care mi a dat increderea necesara, desi nu mi a fost alaturi in acea zi, a avut grija sa am oamenii perfecti lângă mine si nu am cuvinte suficiente de multumire. Dna. dr. a avut rabdare cu mine si mi a dat portia de curaj, desi am vrut sa renunt. Moasele, au fost de vis, atat suport, atata implicare, am ramas cu un sentiment cald din partea lor.
Ma simt atat de implinita si atat de puternica acum, iar in travaliu am fost atat de vulnerabila si atat de ingrijorata, dar am ajuns sa am nasterea implinitoare si vindecatoare pe care mi o doream.
Comentarii