ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Pregatirea pentru maternitate - ##spital#de#stat#sau#spital#privat
476 vizualizariOare ce este mai bine pentru mine? Am trecut de atatea ori prin aceasta discutie si iata-ma in trimestrul 3 cu aceeasi dilema. Nu, inca nu sunt hotarata! Sau mai bine spus, nu 100%! De curand am aflat ca se vor scoate si restrictiile privind starea de alerta cu acest Covid si iata ca sunt din nou la negocieri in privinta locului in care imi voi aduce pe lume cea de-a doua bebelusa. Sincera sa fiu , inclin sa merg la stat desi la prima nastere ce a avut loc tot in spitalul de stat am fost foarte dezamagita, sper doar ca acum sunt mult mai tare psihic decat atunci, cu ceva experienta si cu gandul ca banii(care nu sunt deloc putini) pe care i-as fi cheltuit cu nasterea in spitalul privat ii voi cheltui pentru cele doua minuni ale mele. Sa va povestesc despre nasterea in spitalul de stat si gustul amar lasat , fapt ce m-a facut mult timp sa fiu convinsa ca nu voi mai calca acolo pentru astfel de interventii! Partea buna(pentru ca a existat una): In dimineata programata pt cezariana, nestiutoare si buimaca, ma prezint la camera de garda unde sunt preluata imediat si fara sa am prea mult timp la dispozitie pentru ganduri fel si fel, sunt pregatita(pus branula, analize, tensiune, facut fisa, schimbat in camasa), apoi intr-o viteza sunt urcata pe sectia de gineco unde am parte de consultul preanestezic, completat alta fisa, test de alergii, pus sonda, ascultat bebe la eco si dusa pe masa de cezariana unde medicul mi-a si facut deja anestezia.....ce sa mai, toate acestea intr-o ora, ora plina fara timp prea mult de respiro si de facut mii de ganduri si temeri (lucru bun pentru mine deoarece sunt o panicoasa din fire si fiecare 5 min lasate libere de gandire atrag stres , spaima si fel si fel de idei de teama si panica).
Dupa interventie sunt dusa pentru recuperare in sectia de terapie intensiva si raman acolo pana a doua zi dimineata, durerile cezarianei sunt insa reusesc sa le inving si imi fac curaj sa ma ridic(trebuia sa fac asta pentru a ma transfera in camera), ma asez in scaunul cu rotile si in 2 min lesin...ma trezesc din nou in pat(cu o hemoglobina f scazuta dupa operatie, la limita de transfuzie), sunt dusa in final cu patul in rezerva mea pentru care am optat , dorind sa am un minim de confort ce il poti avea la un spital de stat.
De aici a inceput oarecum calvarul, nu reuseam sa ma ridic din pat, cum incercam ma lua lesinul, fara sa merg singura la baie nu imi scoteau sonda si implicit nu puteam merge la alaptat. Practic acea sonda ma tinea pe loc...din cauza ei eu simteam constant o presiune si o senzatie de lesin, a 3 a zi am rugat sa mi se scoata cu promisiunea ca voi reusi dupa ce imi va fi scoasa sa merg singura pe picioarele mele la baie. In aceste zile am intrebat continuu de copil si nu mi-a fost adus sa l vad. Abia in a 3 a zi dupa multe insistente , a fost adusa fetita in camera sa o vada si sotul si eu(un dor crunt in aceste zile pentru ca nu o puteam vedea).
Am reusit a 3 a zi sa merg la alaptat. Sectia de neonatologie a fost groaznica, mi-a fost pus bebelusul in brate, nestiind cum trebuie sa o alaptez,nu mi-a fost explicat nimic, ma uitam la celelalte fete si incercam sa imit, am avut noroc ca nu am avut dureri de sani,din prima zi am pus pompa si m-am muls, m-a ajutat enorm pompa.
Fetita mea era icterica si nu manca, sugea f putin si adormea, ma mulgeam si lasam laptele meu asistentelor pentru a o hrani. In prezenta mea i s-a facut gavaj(i-au bagat un furtun pe gat si au alimentat-o asa pentru a nu o slabi chinuindu-se sa suga) iar pt mine ca proaspata mamica a fost tragic,nu stiam ce ii fac, daca are o problema, nimic nu mi s-a explicat. Am stat 5 zile in spital , mi s-au parut o vesnicie.
Sper doar sa fiu mai puternica de aceasta data si cu experienta capatata din prima sarcina sa reusesc sa fac o amintire placuta din nasterea celei de-a doua fetite!
Comentarii