Mereu am considerat ca primul copil e unic, este special pentru toata familia, largita chiar, si nimic si niciodata nu va putea echivala pozitia pe care o are...gandesc altfel poate si pentru ca in familia noastra, eu sunt al doilea copil, nu primul! :)
din acest motiv m-am temut mereu ca al doilea copil al meu va porni cu acest dezavantaj al locului 2. ma tem si acum nu ca nu va fi la fel de iubit, pentru ca eu chiar cred ca dragostea nu se imparte, ci se dubleaza..ma tem ca poate noi ca parinti si celeleate rude, la randul lor, nu vom mai avea rabdarea necesara sau poate nu vom mai fi la fel de entuziasmati la primul zambet, primul cuvant, primul pas, primele mutrite...
cu atat mai mult ma tem mai ales ca la noi, cel de-al doilea bebe este de acelasi sex ca si primul...deci nici macar in aceasta privinta nu va aduce ceva nou :)
dar, pe de alta parte, ma gandesc ca toti copiii sunt unici si nu trebuie sa il raportez pe al doilea la primul sau invers...
voi aveti astfel de temeri?
Comentarii