-
De la prima pana la ultima miscare a bebelusilor mei in burtica, pt. mine activitatea lor a fost (si la prima sarcina, si acum, la a doua), in acelasi timp, linistea si nelinistea mea principala. Avem multe de invatat despre miscarile fetale, insa ni se spune ca bebe trebuie sa miste in fiecare zi intr-o anumita masura. Lucrurile nu stau permanent asa. Vorbind de sarcina de acum, sunt unele zile in care o simt permanent prezenta acolo, mereu cu cate un cot sau piciorus sau fundulet sau cap. Sunt unele zile in care astept in zadar vreo manuta iesita in relief si trebuie sa gust ceva, apa, mancare, ca sa se miste putinel. Iar aceste schimbari sunt ciclice, cateva zile mai activa, cateva zile mai lenta. Poate ca are legatura cu pozitia in burtica, cu ciclurile de crestere, cu perioadele in care (pardon!) sunt mai balonata 😄. Cert este ca sunt obisnuita cu miscarile ei iar activitatea redusa este motiv de stres. Asta mi se intampla iarasi de 2 zile. Am trecut de la a simti, efectiv, miscari de cand deschid ochii dimineata si pana seara cand adorm, inclusiv la trezirile de noaptea, la a sta si astepta cate 30 de minute ca sa simt o intindere micuta. Inima imi spune sa fug la spital insa ratiunea ma tine pe loc pentru ca am mai trecut odata prin asta la primul copil. In 3 zile am control si stau ca pe ghimpi. Cel mai probabil, e din lipsa de loc insa eu sunt, ca de obicei, in maxima alerta. Asa suntem cladite noi, femeile, mereu in alerta, mereu stresate. Gasim motiv de griji si in lucrurile care ar trebui sa ne linisteasca. Insa de-asta purtam noi bebelusii si nu barbatii. Starea noastra continua de alerta, de stres, de nopti imtregi de veghe, ne ajuta adeseori sa evitam un eveniment neplacut si, de ce nu, o tragedie. Spre exemplu, acum 3 saptamani cand, in ultima secunda, mi-am prins nazdravanul de mana si l-am tras inapoi din spatele unei dube care dadea cu spatele. Fugise inaintea mea de la locul de joaca si eu, cu "burta la gura", am luat-o la fuga dupa el desi tatal celuilalt copil cu care era a fost perfect relaxat sa il lase si putin mai liber pe al sau. Mi se spunea ca sunt prea stresata si la locul de munca, daramite ca mama. 😄😜 Dar stresul meu muta muntii uneori asa ca m-am obisnuit si il imbratisez. E parte din mine ca mama, ca profesionista, ca femeie.
Comentarii