-
Sunt la a doua sarcina. Voi avea o fetita. Baietelul meu de 4 ani si jumatate va fi fratele mai mare. Am scris anterior ca inca nu s-a despartit complet de țiți. Suge de 2 ori pe zi maxim, de drag, de dor, de alint. E momentul nostru de conexiune ❤. El este un copil perfect normal care iubeste sa isi consume energia la joaca. Este, de asemenea, copilul care are nevoie mai mult decat altii la varsta lui de confirmari de iubire - prin țiți, prin luat in brate, prin alinturi in pat cu mami sau tati si, desigur, prin testarea limitelor noastre ca sa ne atraga atentia. Inca mai doarme cu mine. Pe tati nu prea l-a acceptat. Si, mai mult ca oricand, parca in orice moment al noptii vrea sa simta ca sunt acolo. Se lipeste de mine, pune o manuta pe mine, il tin eu in brate. Sa faci asta, sa dormi cu un copil mic si in ultima luna de sarcina, e de 3 ori mai greu decat atunci cand dormi singura. Si cu toate stim ce grele sunt oricum noptile in ultimul trimestru. L-am tinut in brate cand mi-a cerut. Am limitat timpul, dar nu datile. Cand nu a fost tati sa ii aline nevoia de atasament, l-am luat cu drag in brate. Mi-am inteles limitele si am facut si asta, in ciuda privirilor contrariate ale celor din jur. Am ajuns cu bine aproape de finalul sarcinii. Cu certitudine, insa, baietelul nostru a simtit schimbarea. Mami e mai obosita, mai temperamentala. Vorbim des si despre sufletelul care urmeaza sa se nasca. Simte schimbarea in aer. Dar adevarata provocare va veni cand, pentru prima data in viata lui, mami nu va veni acasa seara, si nici noaptea, si nici seara urmatoare. Atunci il va cuprinde panica. Tine de sot si familie sa il linisteasca putin, dar ne vom simti mult lipsa unul altuia. Sper din suflet ca fetita noastra sa se nasca la termen, sanatoasa, si sa o pot lua rapid acasa pt. ca si 3 zile departe de fratiorul ei va avea impact asupra lui. Ma astept apoi la 2-3 saptamani cu temperament mai dificil, 2-3 luni in care el sa inteleaga ca trebuie sa respecte orele de somn ale lui bebe si sa de adapteze la noul mod de a dormi (toti 4) si aproximativ 6 luni sa o integreze complet in viata si inima lui. Si apoi lucrurile vor fi perfecte! Dar, pana atunci, eu, ca mama, trebuie sa imi suprim propriile emotii ca sa ii dau lui, primului meu nascut, celui care m-a format pt. totdeauna ca femeia intreaga care sunt azi, lui sa ii dau incredere ca mami se intoarce la el si il va iubi la fel de mult.
Comentarii