-
Incep prin a va spune ca suntem mai multe decat crede lumea. Noi mamicile care alegem sa nu intrerupem alaptarea fortat nu suntem o specie pe cale de disparitie ci, mai degraba, suntem una care renaste. Si sper ca experientele noastre sa inspire mai multe mamici sa se asculte pe ele cand iau astfel de decizii, nu oamenii din jur.
Eu, personal, am luat inca de la inceput decizia de a alapta pana la autointarcare. Marturisesc ca nu ma asteptam sa se produca la 4 ani si jumatate!!! Nu regret, totusi, decizia luata.
Cand am ramas insarcinata, impulsul celor din jurul meu a fost sa ma sfatuiasca sa intarc baiatul. Avea 3 ani si 9 luni atunci. Era suficient cat lapte ii dadusem! Sufletul nu m-a lasat sa il resping daca mai puteam rezista.
Alaptatul in sarcina e chinuitor pt. ca sfarcurile devin dureroase iar hormonii iti spun sa il indepartezi pe copil de la san. Au fost zile cand il rugam mult sa ma lase ca ma durea iar el plangea mult. Nu am fost "mamica flower power".
Luna de luna, insa, supturile s-au rarit pe fondul fluxului mic de lapte si a amanarilor mele continue. Noaptea s-a intarcat din prima luna. Nu a mai cerut niciodata de atunci. Im ultima perioada am observat cum, din 12 ore, am ajuns la supturi si la 24 de ore (apoi poate 2-3 supturi intr-o singura ora). Recent, l-am alaptat pe baiatul meu dupa 36 de ore, azi dimineata.
Contractii de la alaptat nu am avut niciodata, doar acest disconfort al sanilor care, desi nu e ceva de neglijat, ii poti rezista de cateva ori pe zi.
Voi apuca sa alaptez in tandem? Nu stiu! Nu imi doresc musai. Nu vreau sa depasesc recorduri de alaptat. Vreau doar ca atunci cand va fi STOP, sa fie decizia baiatului meu. Si daca vom continua putin dupa nastere, vad si partea buna - la mine nu va exista furia laptelui. 😄
Comentarii