-
Dupa euforia din ziua in care afli ca vei fi mamica (din nou), realitatea te loveste ca o furtuna, o furtuna de ganduri si griji. Desi in viata de zi cu zi, mai ales cand vine vorba de familie, sunt o persoana destul de rezervata care nu accepta riscurile asa usor, jobul pt. mine a fost dintotdeauna un teren in care imi pot exersa si dezvolta diverse abilitati si un loc in care pot intotdeauna da curs unor noi provocari. A fost mediul in care puteam sa imi asum si riscuri. Asadar, mi-au luat multe luni sa accept ca drumul meu in urmatorii 2 ani va fi foarte diferit. La munca nu am acceptat sa fiu menajata, am acceptat extra task-uri chiar si cand nu era nevoie, am tras de mine in asa maniera incat viata dupa job implica doar zacut in pat de rau si oboseala. La munca eram zmeu, acasa eram epava. Nu am acceptat program de 6 ore, nu mi-am luat medical decat atunci cand am contractat COVID la 20 de saptamani. Am venit la munca cu probleme respiratorii, fizic, chiar si cand aveam optiunea de a lucra de acasa. Rezultatul: stare avansata de epuizare, depresie si o tuse care s-a intins pe multe saptamani si care s-a dovedit a fi pe sistem nervos. Noroc ca, printre toate acestea, bebe e perfect sanatoasa!!! De 3 saptamani sunt in concediu prenatal. Acasa, cu baietelul meu dimineata la gradi iar de la pranz amandoi acasa, ma simt asa linistita incat nici eu nu mai inteleg rostul atator eforturi pt. un job la care posibil sa nu ma mai intorc niciodata. Starea de epuizare extrema a trecut. Ma simt ca orice graviduta in luna a 7-a, dar nu mai zac in pat cu orele. Imi fac planuri pt. venirea lui bebe, spal hainute, aranjez casa pt. ea. Ma joc cu copilul cel mare, ne conectat din nou ca atunci cand eram cu el in CCC. Reinvat ca si acesta e un job in sine, cu tot atatea provocari dar cu infinit mai multe impliniri si bucurii. Imi dau seama ca nu am fost bine deloc, nici fizic nici psihic si ca ar fi trebuit sa o las mai moale. Sper ca acest mic exemplu al meu sa inspire si alte mamici "workaholice" sa o lase mai moale la job. Nu intotdeauna colegii, sefii, vor sari in ajutorul unei gravide. Deseori, cum a fost si cazul meu, vor incerca sa profite de ultimele ei luni la job ca sa acopere cat mai multe task-uri pe care, altfel, nu le pot face singuri. Daca tu nu pui bariera, risti supraepuizarea! Sarcina usoara tuturor! ❤️
Comentarii