Sunt intrebata adeseori cum e sa fiu mamica.
Ei bine, este…SUPERB!!!!
Mereu mi-am imaginat cum o sa fiu mamica, cum o sa ii veghez somnicul bebelului, cum o sa ne jucam, cum o sa fie viata mea cu un copil in ea. Si tot ce mi-am imaginat in toti anii acestia nu a coincis cu realitatea, pentru ca realitatea e alta, mult mai frumoasa si, pe care am putut-o percepe la adevarata ei valoare doar in momentul in care mi-am auzit si vazut pentru prima data puisorul. Sentimentele sunt de nedescris si de mii de ori mai intense decat mi le putem imagina!
Prima alaptare si primul schimbat de scutec, atat de neindemanatice sunt atat de superbe!
Oricat de mult m-as fi pregatit inainte, abia dupa ce mi-am tinut fetita in brate, la piept, am descoperit cum e sa fi mama.
Eu si bebelina am invatat reciproc despre nevoile ei si despre cum pot fi acestea satisfacute.
In zilele si lunile urmatoare am descoperit ca nu exista iubire mai mare, mai sincera si mai pura decat cea care nutreste pentru fiinta ce a luat nastere 9 luni in burtica mea.
Da, viata de mamica e plina de iubire dar si de ingrijorari, de oboseala si de teama de putea fi o mama buna, dar toate aceste temeri se pierd in clipa in care imi privesc fetita in ochi, o vad zambind si adormind linistita in bratele mele.
Nu mai stiu cum era viata mea inainte de a deveni mamica, ma mai gandesc uneori si mi se pare atat de plictisitoare.
Ador sa fiu mamica, parca o viata intreaga am fost!!!
Comentarii