Felicitari, pui mic! Azi ai implinit 30 de saptamani! Se cunoaste ca esti mai mare si mai puternica dupa cum te misti in burtica. Ai asa o forta!!! Mi-aduc aminte de cum a inceput totul, de toate ingrijorarile si fricile. La sarcina cu surioara ta am fost mult mai relaxata, poate si pt ca eram mai necoapta si nu eram constienta de toate pericolele. De cand am vazut linia de test f f slaba, am inceput cu temerile. Eram aproape sigura ca nu vei rezista la mami in burtica, pt ca aveam mereu dureri si niste sangerari usoare. Timpul a trecut, testul s-a pozitivat si mai bine, peste 2 saptamani te-am vazut si la eco si m-am mai linsitit, mai ales cand au aparut si greturile. Dar linistea nu tinea nici atunci prea mult, cum aveam o zi in care ma simteam mai bine, nu simteam greata, ma panicam. In primul trimestru ma duceam des la eco sa ma asigur ca tu esti bine acolo. De fiecare data imi batea inima tare tare cat asteptam sa intru. Chiar si lui tati i-am cam facut capul mare cu toate fricile mele. Dupa ce am facut dublul test la 12 saptamani, lucrurile s-au mai schimbat. Atunci mi-am promis mie ca termin cu toate fricile si grijile, ca nu cumva sa-ti fac rau tie (citisem despre cum afecteaza hormonii de stres bebelusii). Am mai avut totusi niste temeri legate de felul in care te poate afecta anemia mea, insa si asta s-a rezolvat intre timp. Am mers des la biserica si l-am rugat pe Dumnezeu sa aiba grija de tine. Se pare ca Dumnnezeu mi-a ascultat rugaciunile, uite ca am ajuns in saptamana 30 si tu esti o bebelina energica si puternica! Inca doua luni si mami o sa te tina in brate! Te iubesc, minune mica!
Comentarii