Bebitza mic, timpul trece si se apropie timpul venirii tale pe lume. Mami o sa fie sincera, la mami ii este foarte frica de acel moment.
Tu esti primul nostru copil, si nu stiu mai nimic cum este sa nasti. Si imi este foarte frica. Imi este frica ca voi intra in panica si ma voi bloca si nu voi mai putea sa imping sa te aduc pe lume. Dar imi este frica si de cezariana, daca va fi cazul. Imi este foarte frica de doctori, injectii si mai ales sa stiu ca ma va taia.
Cu mult timp inainte, am spus ca nu voi face niciodata copii ca imi este frica de nastere, si ami degraba as adopta. Si ca sa fiu sincera, perioada sarcinii este una minunata. Bine, la mine nu a fost prea minunata ca am avut cam multe probleme si mai mult m-am simtit rau decat bine. Dar sa simt cum te misti, cum dai din picioruse , din manutze , este ceva minunat. La inceput iti puneam muzica, puneam telefonul pe burta si dadeam drumul la muzica si atata te miscai, iti placea mereu cand iti puneam muzica. Apoi cu trecerea timpului, nu mai miscai deloc cand iti puneam muzica, ci statea foarte linistit. Cand vedeam ca misti , iti puneam imediat muzica si nu mai miscai deloc.
Ma tot gandesc oare cum o sa fi, o sa fie usor sa te adorm cand vei fi in bratele mele, sau vei fi un copil tare plangacios. Ma gandesc si cand vei fi mai maricic, cum vei adormi, langa mine sau in patut, usor sau greu, cu povesti sau cu desene animate.
Comentarii