Bloguri

In Peloponez, nimic nu e mai intens decat visarea

  • A trecut deja un an de atunci. Dar parca nu imi vine sa las timpul sa prafuiasca amintiriile acelor zile de octombrie. Incarcate de legenda si vis.

     

    Ma gandesc ca daca pentru mine aventura acelor zile fost completa si hranitoare spiritual, ar fi o sansa mare sa poate inspira si pe altii sa o faca. De ce nu? O lunga peripetie initiatica in arta si istoria vechii Elade. Presarata cu frumusetea simpla, zgomotoasa dar clasica a Greciei de azi. Un pamant binecuvantat de zeii cei frumosi si aventurosi de care invatasem deja in Legendele Olimpului, in anii copilariei ...

    Practic vorbind, o astfel de calatorie poate fi atat frumoasa cat si culturala pentru fiecare familie cu copii. Pentru ca pasind pe drumurile istoriei antice te apropii de zeii si miturile sale si te poti indragosti iremediabil de istoria Greciei - cea care sta fix la baza culturii umanitatii.

    Si, una peste alta, atat de aproape de Romania. Atena, punctul de incepere al acestei calatorii e la doar 1200 de km de Bucuresti...


    Stiu ca in ultimii ani romanii au luat cu asalt plajele Greciei, de la Halddiki pana in indepartatele insule cu mare azurie. Si totusi Grecia este altceva si mult mai special. Grecia este, pe langa plaja ... istorie si arta. Mai ales.


    Atat de aproape si atat de departe totusi ...Ei bine, inspiratia si impulsul efectiv pentru aceasta calatorie a venit de la niste prieteni americani, o familie cu 2 copii. Ne-am hotarat sa plecam impreuna, si sa facem la fata locului o lectie de istorie si vacanta. Si pentru ca tot ce am trait si vazut a fost atat de incarcat de emotie si vraja - atat pentru noi cat si pentru copii, m-am gandit ca merita sa impart aceste detalii cu voi. Poate va inspira.



    Deci, iata mai departe o mica trecere in revista a unei calatorii initiatice in Peloponez, de peste 1000 de km, facuti cu masina. Traseul l-am facut din timp, incercand sa gasim locuri interesante si pentru 3 copii adolescenti, initial destul de sceptici la ideea noastra - insa in final fericiti ca au trait un asemenea drum ...

    Era clar din start ca pentru niste adolescenti, ruinele antice puteau deveni obositoare, luate in doze prea mari asa ca am cautat si alte atractii ne-istorice in drumul nostru.

    Am plecat din Atena cu un microbuz inchiriat, cu loc regal pentru 2 familii. Ne-am pregatit dinainte traseul pe Google Maps si am pornit la drum. Traseul marcat pe harta de mai jos este cel facut in cele 6 zile.



    Prima zi: Atena - Aeropolis

    Am plecat din Atena dupa un mic dejun copios. Primul loc de oprire de-a lungul soselei a fost unul special: Canalul Corint.
    Canalul Corint este o taietura curajoasa si aproape obraznica in stanca Greciei, lunga de 6.4 km si 21,2 metri latime care desparte Golful Corint de Golful Saronic. Canalul delimiteaza practic peninsula Peloponez de restul Greciei. Privelistea de pe podul de deasupra canalului este superba si dramatica. Merita efortul sa te dai jos din masina si sa faci poze.

    Poti vedea de sus, vaporasele care trec in acest canal dorit inca din antichitate si planificat de diversii imparati romani insa finalizat doar in 1882 de niste arhitecti unguri. Se spune ca un filozof antic ar fi prevestit oricarui imparat roman moartea in caz ca si-ar fi pus in cap sa faca acest canal si ... in final 3 imparati romani care au dat ordin sa se faca acest canal au suferit moarte violenta - ceea ce tocmai putea sa i se intample si lui Iulius Cezar -  daca nu ar fi fost asasinat inainte de a semna planurile de constructie ale acestui canal. :)


    pe podul de pe canalul Corint

    Mai departe, ne-am continuat drumul catre Mycene, (Mycenae), un complex arheologic imens si impunator care, la vremurule de glorie, in jurul a 200 BC era capitala anticei cetati de la Micene. Legenda spune ca cetatatea de la Micene a fost intemeiata de legendarul Perseu, fiul lui Danae si a lui Zeus si a stat la mijlocul luptei intre Dorieni, Tirini si Argonauti. Cetatea si fortificatiile sunt raspandite pe un munte mistic si din toate vaile, vantul pare sa sopteasca lin memoriile de glorie ale acestei cetati acum uitate de timp si de vreme. Impunator.

    Ne-am urcat pana in varful muntelui, pe aleile pietruite cu gandul la  tumultul de altadata, cand citadela era casa a peste 30,000 oameni. Despre cetatea de la Mycene, stim de la Homer ca a fost si sediul regelui Atreus, tatal fratilor: Agamemmom si Menelaos. Menelaus este cel caruia sotia, Elena i-a pus coarne si a fugit cu Paris in Troia iar Agamemnon, cu rol de frate al celui inselat - a luptat si el - dus de val - impotriva Troiei timp de 10 ani. Iar la intoarcere din razboiul troian, a fost omorat in cada de baie de sotia lui iubitoare: Clytemnestra ...


    Masca mortuara a lui Agamemnon - descoperita la Mycenae

    Este absolut bulversant sa fii acolo, in centrul apus al unei lumi care era in valva cu mii de ani urma. Parca ii simti energia.

    Next: spre Nafplio

    Apoi, continuindu-ne drumul, navigatia ne-a dus catre un orasel port de vis: Nafplio, ascuns in spatele unor livezi de portocale si mandarine care parca nu se mai terminau. Ce deliciu pentru copii sa opresti masina chiar sub un copac incarcat de mandarine si sa isi culeaga cu propriile maini fructele. Afara ploua dar in masina mirosea a mandarine ...

     

    Ploaia s-a oprit brusc indata ce am ajuns pe promenada oraselului port celebru inca din antichitate dar si pe vremea cruciadelor. Numele oraselului - Nafplio, provine, conform legendelor antice de la Nauplios, fiul zeului Poseidon.

     

    Cu un vizibil farmec italian dar si ceva mai mult decat atat, in Nafplio (pe vremuri numit Napoli de Romania) fosta capitala a Regatului Venetiei (cunoscuta si sub numele de Regatul Moreei) , am fost primiti cald de farmecul stradutelor inguste, al tavernelor intesate de lume si de multa frumusete. Frumusete dusa pana in detaliile cele mai mici. Oraselul e dominat de la inaltime de un castel impunatoar, castelul Palamides...iar la doar cateva sute de metri de port, Nafplio este vegheat tacut de pe mare ... de alt castel: castelul Bourtzi, un alt cadou lasat de venetieni inca de la 1473.


    castelul Bourtzi - fermecator

    In Nafplio am si mancat - poate cea mai buna pizza din toata Grecia - la un restaurant mic si fermecator - cu multe carti pe pereti, aflat chiar pe cheiul turistic, usor de gasit. Daca ajungeti in Nafplio - neaparat de mancat acolo: Scuola Pizza Bar.

    In cateva cuvinte, Nafplio ne-a fascinat cu atata frumusete. Mi-as dori sa locuiesc acolo, in alta viata.

     

    Mai departe spre Argos

    Urmatorul punct pe traseu era cetatea Argos, ce nume plin de semnificatii si intr-adevar ce loc fantastic ne astepta.

    Plecati relaxati din Nafplio, am descoperit pe pielea noastra ca tehnologia Google da gres si in Grecia. Urmarind ruta si drumul care parca nu se mai termina pana in Argos ... am descoperit ca ne invarteam in cerc abia cand am realizat ca ne pierdem semnalul de navigatie in mijlocul acelorasi livezi imense de maslini.

     

    Dorind sa ajungem in Argos am ratat insa o vizita amanuntita la alt complex istoric -  cetate de langa Nafplio: Acropolisul Cetatea Tirins despre care Homer spunea ca a fost construita de titani. Pacat ... i-am vazut doar zidurile ridicate de titani din goana masini...Si cred ca le-a fost greu sa le care dar erau totusi titani, nu?

     

    Am ajuns la Argos in capatul dupa amiezii. Asa dupa cum aveam sa descoperim, amfiteatrul de la Argos tocmai se inchidea la ora 17, ajungand exact la momentul cand paznicul punea tacticos lacatul pe poarta de la intrare. Era clar ca zeii hotarasera ca nu eram demni de acest loc. Nu in acea zi :)

    Dar, incurcat ca inchidea cu 10 minute mai devreme, paznicul s-a straduit sa ne comunice ca cel mai interesant loc din preajma e totusi castelul Larisa, dandu-ne niste informatii contradictorii despre cum sa ajungem acolo (acolo ne-am bucurat ca Andrei vorbeste un pic de limba greaca pentru ca aveam impresia ca si el si paznicul se inteleg cat de cat)


    in zare castelul Larisa - locul era absolut magic

    Ne-am indreptat spre directia castelului Larisa si am ajuns pe un varf de colina bantuita de vanturi din 4 parti. Dar locul parea magic. 

    Castelul Larisa (numit asa dupa numele unei nimfe antice locale) este construit in jurul anului 1200 pe locul vechiului Acropolis de la Argos. Ok deci asta era the place to be pe vechea cetate antica Argos.

    Un nume plin de semnificatie si putere in istoria greaca, Argos a fost in antichitate cel mai puternic rival al Atenei si al Spartei, jucand temporar cartea neutralitatii in interminabilele razboaie peloponeze. Situata pe o colina impunatoare cu privelisti magnifice catre mare, cetatea castelului Larissa putea fi cotrobaita in liniste. In acea zi de toamna, eram singurii care se aventurasera in spatele zidurilor castelului impunator - la intrarea carora scria: no entry. 

    Dincolo de ziduri, ruinele pareau ca au urme de viata. La tot pasul puteai sa gasesti cioburi de amfore sau ce or fi fost ele, odata ... Ne simteam ca intr-un film cu arheologi. Copiii erau fascinati.


    ciob arheologic de la castelul Larisa

    Desi singuratic si stingher pe platoul inalt de unde se lupta cu timpul, castelul avea, in acea zi o forta magnetica. Am cotrobait toate ascunzisurile sale pana la lasatul serii. Am fi putut fi in plina scena de Halloween. Doar seara ne-a alungat de acolo, cu parere de rau. Dar am plecat cu gandul ca va trebui sa revenim acolo. Nu stim de ce. Dar parca ne incarcasem cu o energie. In departare se vedea marea ca o lumina intunecata.
    ...

    Da, seara era tot mai grea. De la Argos am plecat direct spre Aeropolis - mai precis in Mani, locul care marca sfarsitul primei zile de cultura si istorie intensiva in Peloponez. Dupa un drum destul de complicat si dupa aventuri ce pareau ca nu se mai terminau, am ajuns intr-un tarziu la hotelul care ne astepta: poate cel mai fermecator loc din sudul Pelopnezului: Ktima Karageorgou. Daca sunteti in zona, e recomandarea noastra perfecta. Nu veti regreta.

    Fiecare camera e speciala, fiecare detaliu bine gandit. Breakfastul, un deliciu, totul proaspat si facut de casa de patroana. O recomandare speciala si un semn de carte pentru ca probabil vara e superb acolo iar marea e la cateva zeci de metri.


    In Mani, la poate doar cativa kilometri de hotelul care ne asteptau gazdele noastre - ne-am ratacit iar cu tot cu navigatie. Era o noapte cu ceata ca laptele. In mijlocul necunoscutului, in plina confuzie a sistemului de navigatie si in plin sentiment al unei aventuri speciale am ras cu totii cat am putut. Ne-am dat jos din masina pentru ca navigatia repeta isteric: You have reached your destination. Ajunsesemn de fapt la un cimitir in miez de munte... acoperit de ceata.


    Ma rog, totul e bine cand se termina cu bine - dupa cateva minute ne-a ajuns din urma si proprietarul hotelului care ne cauta nauc pe drumurile intortocheate ale muntilor din zona, alertat de telefoanele noastre disperate. Si ne gasise :))
    Umblam nauci pe drumuri necunoscute de sistemul de nevigatie si ne asteptam sa ne intalnim cu zei, centaruri si naluci. In Peloponez, nimic nu e mai intens decat visarea.

    Cand am ajuns la hotel, am descoperit un loc fermecator...  Gazdele hotelului ne asteptau cu cel mai bun vin al zonei, in casa lor (receptia hotelul). Ne-am asezat cu totii in jurul focului de la semineu si, vrajiti de decor si ce ospitalitate, am fost fericiti ca am ajuns in acel loc magic. Afara suiera vantul ingrozitor si batea de ziduri obloanele. Se incheiase o zi plina in vechea Elada.


    da da, asta era semineul ...


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Ultimul an de liceu: anul in care copilaria copilului tau pare prea scurta

    Baiatul meu e in ultima clasa de liceu. Cu alte cuvinte, la anul pe vremea asta, va fi student.  Si nu va mai fi acasa ... Desigur, daca universitatea pe care si-o doreste il va accepta... Ca...
  • Vara unui flamingo roz

    Totul a inceput cu un flamingo gonflabil. Roz. Treceam pe langa raionul de plaja al unui magazin cu de toate si adolescentul meu, plictisit in orice magazin unde e carat din intamplare, a strigat entu...
  • Suntem in examene: confesiunile unei mame

    Ah, e iar acel timp al examenelor. E si timpul in care cumpar zilnic cirese, le spal si le servesc in castronel,  cuminte, copilului care invata. Invata pentru ca acum e perioada examenelor.&nb...
  • Ma simt abuzata de stiri, clickbaituri si mediocritate

      Dimineata deschid laptopul in timp ce imi sorb prima cafea. Din toata presa romaneasca deschid doar trei adrese care mi se par cat de cat importante ca sa stiu daca s-a intamplat ceva grav...
  • Sokolino unde esti?

    Ma atasem de el.  Pentru ca stia sa ma asculte in tacere. Si imi respecta momentele de calitate pe care mi le daruiam in zilele cu soare. Si dat fiind faptul ca aici sunt atat de multe zile cu so...

Din aceeasi categorie...