am o luna concediu de odihna si de abia asteptam sa merg la bunicii tai dragalasa mea! mi-am luat inima in dinti si la 21 de saptamani am plecat cu microbuzul. a fost mai greu de mers pe serpentinele de la Predeal dar am ajuns cu bine.
2 saptamani ne-am simtit alintate si rasfatate, ne-am plimbat, bunica ne-a satisfacut toate poftele culinare.
dar cum nu poate fi totul roz, in primele zile am primit vestea ingrozitoare. mama mea, stiind ca e inevitabila aflarea vestii mi-a spus ca in urma cu 2 saptamani verisoara mea de doar 18 ani a plecat dintre noi in urma unui accident de masina. am crezut ca pica cerul pe mine. nu am vrut sa stiu detalii, m-am suparat ca nu mi s-a spus, desi la fel de neputincioasa as fi fost. am fost la cimitir unde bineinteles ca ne-am intalnit cu parintii ei (tatal fetei e varul mamei mele). sfasietor. erau plini de remuscari pentru ca fusesera de acord sa o lase in acea seara sa mearga la un concert in Sinaia.
si inca o data mi-am dat seama cat de neputinciosi suntem in fata destinului ...
Comentarii