Pe data de 5 septembrie i-am facut prima ecografie lui bebe. Initial am vrut sa merg la maternitate pentru un control de rutina sa confirm ca sunt insarcinata..insa birocratia din Romania mi-a pus piedici si de aceasta data (ca imi trebuie bilet de la medicul de familie, ca trebuie sa vin la ora 8 dimineata in conditiile in care eu lucrez plus inca alte cerinte doar pentru o ecografie de cateva minute).
Drept urmare, mai mult obligata decat cu voia mea, a trebuit sa merg la o clinica privata (ca asa e Romania, tre' sa scoti un ban din buzunar daca vrei sa rezolvi ceva..daca nu, astepti mult si bine sa te ajute Statul). Din fericire, verisoara sotului meu lucra la clinica respectiva si ne-am intalnit cu ea pe hol imediat ce am intrat si mi-a recomandat sa merg la doctorita care imi supervizeaza si acum sarcina. Desi nu mai avea locuri printre atatea programari, m-a strecurat cumva si pe mine in ziua respectiva (deja eram prea nerabdatoare si nu vroiam sa mai astept inca o saptamana pana aveam o zi libera sa aflu daca sunt sau nu insarcinata).
Am asteptat impreuna cu sotul meu in sala aproximativ o ora.. Emotiile cresteau cu fiecare minut desi era o foarte mica probabilitate sa nu fiu insarcinata. Intru in cabinet "buna ziua, buna ziua. Cu ce va pot ajuta? Eu: cred ca sunt insarcinata si as vrea sa imi confirmati. Da sigur luati loc pe pat si vin imediat". Dupa cateva intrebari de rutina si aplicarea gelului o aud ca imi spune "vedeti punctul acela micut? da.. Acela este bebelusul, sunteti insarcinata in aproximativ 5-6 saptamani, parametri sunt normali am sa va prescriu ceva tratement pe care sa-l luati la nevoie (no-spa, acid folic si inca cateva pastile pe care oricum nu le-am luat pentru ca nu am vrut sa agresez organismul cu tot felul de pastile mai ales fiind si insarcinata, asa ca am luat doar acidul folic in primele 3 luni).
Ramane sa ne vedem cam peste 3 saptamani sa mai facem o ecografie plus analizele incipiente (care au fost destule la numar) spuse doctorita. Eu ma ridic repede, ma sterg bine de gel si ies cu un zambet cat casa din cabinet. Ii arat sotului meu prima poza a lui bebe, era un punct oricum dar pentru mine conta si punctul ala micut.
El nu prea se pricepe la tot procesul asta cu sarcina insa incet incet incepe sa se acomodeze. Si eu la fel bineinteles, doar nimeni nu se naste invatat :)
Comentarii