ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Diverse - #fibroza chistica
721 vizualizariCunoasteti senzatia aceea in care sunteti atat de daramati incat simtiti ca orice s-ar intampla nu va mai poate afecta? Sper din suflet sa nu. Bine, poate acum considerati ca exagerez dar asta a fost senzatia pentru mine... Desi niciodata nu e bine sa-l manii pe Dumnezeu.
Intinsa pe masa pentru amniocenteza, medicul termina procedura si il cheama pe sot in cabinet ca impreuna sa auzim batai de inima de baietel voinic. Cand esti insarcinata niciodata nu te saturi sa iti vezi bebele pe ecograf si sa-i auzi inimioara batand. Deci, cu toate temerile mele, ma bucuram sa vad ca am facut si procedura asta si ca el e bine. In momentul acela ne intreba doctorita uitandu-se pe ecograf daca am avut sangari in sarcina sau probleme cu stomacul, cu intestinele, noi sau vreo ruda apropiata. Raspundem la unison ca nu, intrebam de ce. Nu ne da foarte multe explicatii (deh, medicii) dar ne spune ca a vazut ca ansele intestinale ale copilului sunt hipergene si ca poate semnala acest lucru si o fibroza chistica (=boala genetica de care nu stim sa fi suferit neam de neam nostru). Si eu si sotul ramanem blocati, nici nu am mai stiut ce sa intrebam. Ne scrie in schimb pe foaia de externare ca bebele prezinta risc de fibroza chistica si sa mai facem o amniocenteza in conditiile daca rezultatele acesteia de acum sunt ok (daca nu are sindrom Down, practic). Ca si cum, daca Doamne Fereste, nu ar suferi de un handicap trebuie in viziunea doctoritei sa sufere de o boala... Ma enervez si plec. Pana acum, ecografic cel putin, bebele era in regula, numai doctorita asta vede ea anse intestinale hipergene. Nu-mi venea sa cred, nici nu scap bine de una, dau de alta. De ce doar noua ni se intampla?
Ajunsa acasa, bineinteles, caut informatii despre fibroza chistica. Nu gasesc foarte multe detalii decat ca e o boala genetica... si sansele sa se transmita sunt de undeva la 50% daca suntem amandoi purtatori. Ceea ce nu e cazul. Ma linistesc cat de cat. Ma linisteste si faptul ca e o boala genetica si ca eu nu as fi vinovata cu nimic, nu am baut, nu am fumat, nu am facut nimic care sa-i pericliteze sanatatea bebelului...
3 saptamani mai tarziu primit rezultatele de la amniocenteza, bebe e bine, eu plang de fericire! Dar ramane pe masa problema fibrozei chistice... doctorita mea ma indeamna catre un genetician, acesta ne mai linisteste explicandu-ne ce deja aflasem in mare parte. La ecografia morfologic de trimestrul II facuta de un medic in care intr-adevar am incredere totul era bine, ansele copilului erau ok. La ecografia morfologica de trimestrul III iarasi totul era bine.
Acum speram sa fim bine... 36 de saptamani si numaram sper eu pana pe la 39 cel putin. Ma rog la Dumnezeu desi nu la fel de des ca atunci cand aveam probleme cu sarcina (spre rusinea mea) sa fie bebe sanatos si noi pe langa el ca sa il crestem. Dupa 6 luni de incercari de a ramane insarcinata, doua sangerari in trim. I de sarcina, suspiciunea de sarcina oprita in evolutie din cauza faptului ca nu se vedea embrionul, o suspiciune de sindrom Down, o suspiciune de fibroza chistica si o colica renala facuta de je la 31 de saptamani, sper sa fim bine. Vreau si eu ca in sfarsit sa ma bucur sa sarcina, sa-i cumpar lucruri lui bebe si sa vad lumea in roz :)
Comentarii