ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Familia afla despre bebe - #sarcina
984 vizualizariDupa confirmarea sarcinii si dupa ce am auzit pentru prima data bataiile inimii lui bebe pot spune ca a urmat o perioada extraordinara din viata mea. Fericirea a fost cu atat mai mare cu cat prietena mea cea mai buna dar si alte 3 prietene eram insarcinate in aceeasi perioada. Deja discutiile noastre se focusau doar in jurul sarcinii, a simptomelor specifice primului trimestrul de sarcina.
La birou, eram deosebit de rasfatata de colegi care nu ma lasau sa fac absolut nimic, imi aduceau tot ce voiam. Eu nu aveam voie sa ma enervez, sa ma stresez sau sa stau peste program. Am anuntat cat am putut de repede conducerea in scris pentru a fi sigura ca nu voi avea probleme din punctul asta de vedere (nu lucram la respectivul loc de munca decat de cateva luni).
Felicitarile curgeau pe banda rulanta, vedeam prietenii bucurandu-se sincer pentru noi, familia a fost in schimb cea mai fericita, deja renuntasera sa mai astepte vestea de la noi. Nu le-am spus niciodata ca am avut mici dificultati in a ramane insarcinata si ei credeau ca nu vrem bebe. Sotul trebuia sa vorbeasca cu mine la plural, pentru ca "eram doi", nu mai eram singura.
Ma asteptam din moment in moment incepand cu saptamana 6 - 7, sa am greturi, varsaturi, pofte, ceva, orice. Nu s-a intamplat nimic insa in afara unei sensibilitati la mirosuri. Prietenele mele se simteau rau, aveau stari de voma, eu eram foarte zen. Ma documentam cum nu se poate mai intens, am citit carti, articole pe internet, forumuri legate de sarcina. Verificam cum creste bebe in fiecare saptamana, chiar si de mai multe ori in aceeasi saptamana sa nu cumva sa ratez ceva. Pe masura ce ma apropiam de sfarsitul trimestrul I eram din ce in ce mai linistita si mai fericita. Au mai urmat cateva vizite la medic si totul a fost cum nu se poate mai bine, bebe crestea... Mi se parea extraordinar ca de la 6 mm cat avea la 6 saptamani de sarcina, ajunsese la 4 cm la 10 saptamani.
Asteptam cu nerabdare ecografia morfologica de trimestrul I la care poate - poate ne va spune sexul copilului. feelingul meu era ca va fi baiatel. Bine, feelingul era alimentat si de concluzia colegilor de birou care mi-au pus sare in cap... eu, ducand mana la nas au concluzionat ei ca va fi un baietel. Si bataile inimii, de 116 batai pe minut, le confirmasera aceeasi ipoteza.
Ne facem programare pentru ecografia morfologica si eu si prietena mea graviduta in aceeasi zi. Ne-am programat cu vreo luna, o luna si ceva inainte sa nu cumva sa nu mai prindem locuri. Nu intelegeam de ce trebuie sa facem si bitestul pentru depistarea sindromului Down si a altor anomalii, dar am zis, fie, il facem sa fie facut, daca doctorita insista. Desi eram convinsa ca nu am niciun risc, sindromul Down apare la copiii nascuti din mame mai in varsta (eu inca nu implinisem 27 de ani), cu antecedente in familie si asa mai departe.
Am facut ecografia de trim. 1 cu fix 3 zile inaintea Craciunului. Totul a fost perfect in regula la ecografie, l-a vazut si tati pe balaur. Avea 6,6 cm la 12 saptamani si era baiatel. Tati s-a bucurat foarte, foarte mult, si eu desi tot ce ma interesa la momentul acela era sa fie sanatos. Prietena noastra urma sa aiba tot un baietel, eram cu atat mai fericiti ca se vor juca bebeii impreuna. Din nou, am anuntat pe toata lumea ca bebele e baiat, eu una simteam ca plutesc de fericire.
2 zile mai tarziu, cu o zi inainte de Craciun primesc rezultatele bitestului. Ma suna prietena mea sa-mi spuna sa imi verific mailul ca ea a primit analizele. Ea avea risc de 1 la 10.000 de sindrom Down. Deschid mailul fara absolut nicio emotie... Risc de 1 la 149. Am simtit ca ma prabusesc si ca nu vad bine. Totul se naruia in jurul meu. Imi sun medicul, ma duc la spitalul unde era de garda sa vorbesc cu ea.
Concluzia - amniocenteza facuta dupa 16 saptamani, nu mai tarziu de 20. Ma sfatuieste unde sa ma duc, ma incurajeaza ca va fi bine. Plang incontinuu.
Sarbatori fericite!... daca mai poti. Plus inca 2 luni de asteptare rezultat. Nu puteam sa nu ma gandesc daca rezultatul la amniocenteza va fi pozitiv, ce voi face?
Comentarii