-
Stau de aproape 2 saptamani izolata in casa. Am trecut prin Covid-19 si am 9 zile deja de cand nu am mai simtit niciun miros. Imi este foarte greu sa mananc, am stari de greata din ce in ce mai accentuate, nu stiu cum decurge sarcina, daca este in regula si chestiunea asta ma innebuneste. Numar zilele pe care le mai am pana la urmatoarea ecografie planificata.
Ceea ce ma intristeaza tare este faptul ca nu ma bucur de aceasta perioada, ca pur si simplu orice efort mi se pare mare, ca, in loc de ganduri pozitive, am alunecat intr-o zona pesimista, neagra, chiar egoista. Timpul asta e irecuperabil si daca acum nu ma scutur de senzatiile astea neplacute, voi avea regrete si mai mari. Cred ca am obosit si a venit momentul sa invat sa ma uit la mine cu intelegere si compasiune, nu doar sa ma critic, sa imi pretind sa fac efort, sa ma schimb. Poate ca nu ma caracterizeaza rabdarea si tocmai asta trebuie sa invat: vindecarea ia timp, rabdare, la fel si sarcina. E o lectie despre arta rabdarii, a descoperirii de sine, a evolutiei pe care prea putin reusim sa o influentam intentionat. Pentru mine, rabdarea este o lectie pe care nu am invatat-o pana acum, fiind mereu grabita si vrand rezultate imediate. Realizez ca rabdarea ca va fi foarte importanta dupa nastere pentru mine si trebuie sa invat de acum sa ma adaptez. Peste cateva luni, un om mic va trebui sa deprinda multe lucruri pe care visez ca le va stapani intr-o zi, iar totul se face in timp, cu grija si iubire.
Comentarii