-
Daca simptomele fizice in primul trimestru au cam lipsit in cazul meu, cu totul altfel au stat lucrurile cand vine vorba de starea mea emotionala. Din acest punct de vedere mi-a fost greu si in anumite momente eram dezamagita de mine crezand ca nu sunt destul de puternica emotional. Hormonii si-au facut de cap din plin in ceea ce ma priveste 😂 Am trecut destul de des de la stari de bucurie si liniste la stari de nervi si agitatie. De fiecare data cand intram in cabinet la control ii raspundeam drei ca sunt bine fizic, dar psihic nu sunt bine si ca ma tem ca nu o sa fac fata, ca poate nu o sa ma descurc. Ea ma asigura ca asa e in primul trimestru si ca vor trece toate. Ma enerva orice chestie minora, interpretam totul de parca toata lumea avea ceva cu mine, ma simteam neinteleasa, plangeam. Pe scurt cam totul ma enerva, iar eu la randul meu am facut nervi celor din jurul meu 😂 La un moment dat m-am suparat pe o prostie din capul meu asa incat am facut tensiune si m-am speriat. Am inceput sa beau mai des ceaiuri, sa citesc si sa fac lucruri care ma relaxeaza. Totodata am inceput sa evit situatiile si persoanele in preajma carora am avut starile acelea urate. Lucrurile s-au imbunatatit considerabil, acum ma simt mult mai bine, sunt zen si pun asta si pe seama faptului ca am primit niste confirmari in legatura cu bebelusul si probabil sunt mai linistita.
Comentarii