Sunt atat de multe lucruri de povestit ca nici nu stiu de unde sa incep. Nu mi-ar ajunge o zi intreaga sa va impartasesc din experientele traite ca si mamica. Prima saptamana cu bebe acasa a fost foarte frumoasa, puiul meu era invatat cu programul din spital, avea un program regulat de somnic, nici nu-mi trecea prin cap ce urma. Incet au aparut colicile si un val de neplaceri la pachet. Rares a inceput sa doarma din ce in ce mai putin, regurgita tot mai des, nu mai putea sa manance suficient din cauza durerilor. Ne-am inarmat cu rabdare si o multitudine de "remedii" pt aceasta problema (ceiuturi, espumisan, infacol, protectis...) Cu trecerea timpului am inceput sa ne obisnuim cu programul dar au aparut noi probleme: hernie inghinala, acneea sugarului, vizite cat mai dese la medici specialisti. Chiar daca nu vreau sa recunosc, oboseala m-a ajuns din urma, imi pierd rabdarea foarte repede. Sunt momente in care nu mai stiu cum sa reactionez, ce sa fac sa ne fie bine atat mie cat si puiului meu. Daca in mod normal alaptatul trebuie sa dureze 20-30 minute la noi ajunge si undeva la 2 ore. Din cauza durerilor insuportabile de burtica puiul meu nu mai mananca cum trebuie, face pauze dese, adoarme doar in brate unde da de caldura, trebuie lasat sa adoarma profund si apoi pot sa-l pun in patut. Daca ma grabesc sa-l asez risc sa se trezeasca si o iau de la capat. Ziua suportam usor aceste neplaceri insa noaptea devine un adevarat chin. Nu adorm bine ca puiul imi si da desteptarea. Uneori nu am timp nici sa ma spal pe fata, nu mai zic de mancat si alte chestii. Am uitat de manichiura, pensat, par pieptanat frumos. Abia astept sa vina tati seara de la munca sa-l ia in primire. Atunci am si eu timp sa fac mancare, sa calc hainutele lui bebe ( ca ale mele si ale lui tati au cam ajuns pe ultimul loc, purtam mai mult haine care nu necesita calcare). Sunt atat de multe lucruri de care imi este dor: sa hoinaresc prin magazine, sa ma urc in masina si sa evadez din oras, dar cred ca cel mai tare imi este dor de sanii mei, asa mici cum erau nu trebuia sa ma stresez tot timpul ca s-au umplut iar cu laptic si incep sa-mi curga :-)....tare as mai sta la povesti aici dar s-a trezit puiul si trebuie sa revin la program...va pupacesc, multa sanatate voua si puilor vostri iar gravidutelor le transmit un singur lucru ODIHNITI-VA acum cat se mai poate :-)
Comentarii