ce bine este acasa

Dupa lungi lupte seculare am ajuns si noi acasa. De parca nu ne-am luptat suficient o saptamana am mai dus o batalie si in marea zi. Doamna mea doctor a uitat sa-mi semneze eternarea. Cand ne-am vazut ultima oara mi-a urat multa sanatate si a zis ca ne vedem peste 40 de zile la un control. De aici am dedus ca totul este bine, ca a pus stampila si a semnat. Ieri mare surpriza, doamna mea a uitat de fisa.Am incercat sa luam legatura cu ea dar nu era de gasit, am inteles ca avea i problema si era plecata in localitate. De la spital au chemat-o pe colega ei de cabinet. A venit doamna, s-a uitat in fisa, s-a uitat la mine si nu stia ce sa creada. Nu doarea sa-mi semneze ea externarea. Era si firesc, nu ma cunostea, nu eram pacienta ei, nu putea avea incredere in mine. Dupa o lunga lupta de convingere a reusit si a pus parafa. Primul pas era facut, mai urma externarea lui Rares. Acolo alte probleme. Din cauza ca a fost bolnavior, puiul meu a slabit destul de mult, papa greu, nu asimila. Doamna lui doctor nu dorea sa-i semneze esternarea, a zis sa mai stam cateva zile sub observatie, ca nu ma descurc acasa cu el. Am inceput sa plang, aveam mai bine de o saptamana de cand stateam in spital. I-am zis ca daca mai stau acolo o sa intru in depresie si atunci chiar nu o sa mai aiba ce face. A cerut parerea asistentelor care ne-au supravegheat pe tot parcursul sederii noastre acolo, le-a intrebat cat de responsabila sunt, cum se comporta copilul si intr-un final a semnat fisa de externare. Radiam de fericire.Mi-am sunat sotul sa vina sa ne ia. Toata lumea imi parea schimbata cand am iesit din spital. Drumul spre casa a fost scurt pentru ca stam in apropiere. Ajunsi in fata blocului  mi-am luat puiul in brate si am urcat in viteza pana la etajul trei. Nu mai simteam durere, oboseala, am intrat repede in casa. Totul imi parea strain, era ciudat pentru mine sa vad  si altceva, nu doar o rezerva de spital, o baie in care nu functiona mai nimic, holuri lungi si multe patuturi cu bebelusi bolnavi( puiul meu a stat sub supraveghere alaturi de alti copii care aveau probleme). Usor, usor totul incepea sa capete sens. Nu a durat mult si a ajuns si sotul meu in casa. S-a dus direct la ingerasul nostru. Era pentru prima oara cand putea sa-l tina in brate, sa se joace cu el, sa-i vorbeasca. L-am hranit pe Rares si ne-am bagat toti trei in pat, eram terminati de oboseala. Pe bebe il durea burtica si se strangea mereu, au cam aparut colicii. Am profitat de faptul ca sotul meu are burtica si am pus ingerasul cu burtica pe burta sotului la caldura. Nu a durat mult si s-a linistit. Am adormit asa si ne-am bucurat de liniste cateva ore, pana cand s-a trezit bebe si a cerut papa. Pentru mine nu era o noutate ce se intampla, m-am obisnuit, dar sotul meu a dormit iepureste toata noaptea. La fiecare scancet sarea din pat sa vada ce face Rares. Cum il vedea ca deschide un pic gurita si cauta sa pape ma si trezea sa-i dau laptic. Bebe papa repede si adormea la loc. Nu dura mult si o luam de la capat. A fost o noapte stresanta pentru amandoi. Sper cat mai curand posibil sa ne intram in ritm, sa ne obisnuit cu programul. Pentru mine este usor ca stau acasa si pot sa atipesc si eu cu puiul dar sotul trebuie sa mearga la serviciu. Ziua de azi a fost foarte agitata. M-am apucat de treaba, casa era plina de bagaje, am ajunt de spalat mormane de haine, de asezat lucrurile la locul lor.Intr-un final am decis ca ar fi cazul sa dorm un pic cu bebe. Nu am reusit sa atipesc, a sunat la usa, era mama mea, s-a dus somnul. Am stat cu mama ore bune pana i-am povestit cu lux de detalii tot ce a fost in spital, cum e cu puiul acasa, chestii marunte care m-au obosit si mai tare. Din pacate zilele ce urmeaza nu prea o sa ma pot odihni, toata lumea draga noua si-a anuntat vizita (mai putin bunicii paterni pe care in continuare nu-i intereseaza prea tare puiul meu, isi dau doar nu parerea cum sa crestem ingerasul)....