...am ramas datoare cu povestea.....dupa zilele petrecute la spital..marea incercare , a sosit clipa sa mergem acasa..emotii de toate genurile , teama , fericire , bucurie..nu stiu sa descriu , ma gandeam cum va fi , cum ma voi descurca cu mogaldeata mica care era dependenta de mine ..de noi...
cand am intrat in casa ..a venit un nou memebru in casa , totul era pregatit , patutul , mobilierul..tot..am asezat-o in patut dormea...de acolo incoace totul a inceput sa fie o aventura..placuta si binenteles care a meritat si merita traita in fiecare secunda..
incet incet m-am acomodat cu programul ei , toate teoriile pe care le stim nu se aplicau decat in foarte mica masura...dar important este ca ne-am invatat una cu alta ..ne iubeam si ne iubim reciproc..mami era universul tau si tu al meu..binentels si tati sa nu-l excludem sa nu se supere..
de la inceput am avut noroc am fost una dintre mamicile privilegiate..ai papat si dormit bine , faceai pauze de masa la 3 ore , sugeai bine , mami avea (inca mai are laptic ) laptic suficient..te saturai si adormeai repede..cel mai greu mergea scosul aerului...ma tineai si cate 30 de minute pana scoteai aerul..dar nu te lasam jos pana nu-l scoteai caci altfel regurgitai si te inecai..incet incet te-ai ivnata sa-l scoti mai repede si eu la randul meu mi-am perfectionat tehnica de a te ajuta sa-l elimini mai repede..
pauzaele de masa la inceput erau lungi stateai la san si cate 30 de minute..sugeai putin si adormeai , oboseai , te trezeam gadilandu-te la ureche si pe obrajor..apoi cu timpul...ai scurat perioada de stat agatata de mama ca maimutica..sugeam mai consecvent...
of ce repede trece timpul pare ieri a fost..totul e proaspat in memeorie..
Comentarii