Incarcat in Tati afla despre bebe - ##happyDad #bebeIsHere
548 vizualizariEra luna lui aprilie. Trecusera deja 7 luni de cand tot incercam din nou sa avem un bebe, dupa ce la prima incercare, avusesem succes insa dupa 7 saptamani, inima sa a incetat sa mai bata, fara niciun fel de semn (am descoperit 2 saptamani mai tarziu la un control de rutina).
Aprilie era luna in care acel bebe ar fi trebuit sa se nasca, luna in care prietena mea, care ramasese insarcinata in acelasi timp cu mine chiar a nascut. Ma bucuram din tot sufletul pentru ea, dar plangeam in adancul meu pentru cat de injusta mi se parea viata, ca nu mi-l aducea pe bebe inapoi, sau macar sa mi-l aduca pe fratiorul lui care s-ar fi nascut cu un inger pazitor. Doctorul a incercat sa-mi ridice moralul, sa-mi spuna ca sunt tanara si ca voi ramane in curand insarcinata, ca o sarcina e ceva realizabil din moment ce s-a intamplat deja o data. Insa pentru mine, fiecare test negativ era cu un cutit infipt in inima, era momentul cand acea vocea rautacioasa interna imi tot spunea lucruri urate, ma demoraliza.
Dar in acel aprilie am spus ca nu vreau sa mai sufar, ca oricare va fi situatia, o voi accepta, ca bebe va veni cand va simti el ca vrea sa-si faca aparitia. Si chiar atunci a venit! Nu stiu daca a ajutat lucrul de acasa, ca nu am mai exagerat cu sportul, ca am inceput sa fac meditatie vizualizandu-l pe bebe in burtica sau ca pur si simplu mi-am deschis inima, insa bebe a hotarat sa apara. Cand a intarziat menstruatia, am zis sa nu ma grabesc sa fac un test, dar in adancul meu, stiam ca de data asta s-a intamplat. Asa ca dupa o saptamana, am facut testul care a iesit pozitiv. Dupa cateva zile, m-am programat la medic si cum eram in pandemie, a trebuit sa il rog pe sotul meu sa ma duca cu masina (sa nu folosesc taxi/mijloc de transport in comun) sub pretextul ca ar trebui sa ii cer medicului sfatul legat de ce analize sa facem ca sa vedem daca suntem in regula din punct de vedere al capacitatii de reproducere.
Cand am iesit de la consult, i-am aratat ecografia si el m-a intrebat ce e cu punctul acela - i-am spus ca e bebele nostru. Aproape ca i-au dat lacrimile si ne-am imbratisat in masina cateva minute, gandindu-ne la aventura care ne astepta.
De data asta, amandoi aveam sentimentul ca va fi bine, indiferent ce fusese inainte!
Comentarii