Fratele meu, cel care odata cu venirea lui pe lume a adus fericirea si schimbarea noastra, a familiei mele in una si mai unita si implinita. El, acest copil neastamparat si plin de viata, a venit pe lume "neprogramat" si totusi asteptat de mine:))))). Intotdeauna mi-am dorit un frate, eu avand 2 surori, si uite ca a venit! Mama 39 de ani tata la fel, au aflat aceasta veste, eu am ascultat conversatia dintre mami si tati care vorbeau la telefon. Mami ii spunea lui tati ca nu mai poate merge in excursia castigata la locul de munte la baile felix deoarece a aflat ca e insarcinata. Tatii? Zice nuu cum sa mai mergi, sigur ca nu, ca se poate intrerupe sarcina, excursia constand in bai cu tratamente sau ce. Ei bine, eu topaiam de doamne feri :)) eram asa fericita. A doua zi deja am stat langa burta ei nedezlipita. Aveam 17 ani. O mare bucurie.
El a venit pe lume, sanatos si un fecior slabut si inalt, ca medicul tot fata ii spunea mamei ca are.
Dar, vreau sa va spun, ca Dumnezeu ne-a pus la incercare, si din pacate familia mea cu tot cu mine am trecut prin niste momente groaznice, pe care nu le vom uita vreodata!
Totul a inceput acum 2 ani cand fratiorul meu avea doar 2 anisori, era, bine si este, un copil atat de frumos si de cuminte, ca toata ii spunea mamei "asa copil sa tot ai!"
Intr-o zi de primavara a anului 2015, am trecut printr-o incercare grea. Mama a venit de la servici de pe noapte, s-a pus sa se odihneasca, iar bebe a ramas in grija mamei si a surorii de 9 ani, eu fiind la liceu.
L-au imbracat si au iesit afara. Tati, l-a luat pe Darius si au mers in atelierul lui fara usa fiind. Din neatentie, o mare neatentie, Darius s-a indepartat, iar tati nu a observat:(.
In curte avem o pescarie, inca pe atunci nu era terminata, dar exista apa, mare. Eu obisnuiam sa ies cu el si sa aruncam pietricele in apa, se amuza si se distra facand acest lucru. El, retinand locul, a mers acolo, a luat probabil piatra sa arunce, odata cu ea a cazut si el in apa. Tremur si plang cand imi amintesc, iar inima mea bate foarte tare si totusi ii sunt foarte RECUNOSCATORE lui DUMNEZEU.
Dupa cateva minute, aproximativ 5, tati si-a dat seama ca copilul nu e. A venit pe fuga in casa, nu era. A intrebato pe sora mea mai mica, nu stia. Au iesit amandoi pe afara il strigau, nu il gaseau. Mami a auzit zarva, si sa trezit speriata. A mers direct la balta. Acolo, bebelusul lor era cu fata in jos, plutind. I-au lasat puterile, li s-au inmuiat genunchii, insa si-a gasit putere tati sa intre repede dupa el. Era ca o papusa in apa. Mami se ruga, tati l-a scos afara, la pus jos, pe iarba si a zis printre lacrimi :" copilul nost' nu mai e''.Mami plangea, copilul era vanat. Mami nu a acceptat ideea. A luat copilul in brate, Iulia a fugit dupa cheile masinii s-au urcat toti in masina si au plecat spre spital. Pe drum, mami ii facea respiratie artificiala si il resuscita. A avut o putere imensa, data de cel de SUS . au sunat si la salvare, sora mea a vorbit iar cei de acolo ii puneau intrebari, crezand ca e o joaca de copii. Abia la al doilea apel cei de la ambulanta au luat-o in serios.
S-au intalnit cu ambulanta aproape la spital. L-au luat, el fiind in aceeasi stare, si nu stiu ce i-au facut ca a inceput sa planga. Mami si tati au cazut in genunchi multumind ui Domnului pentru ca le-au ascultat rugaciunile si disperarea.
De atunci, noi, credem si mai mult in DUMNEZEU, ii multumim pentru ca s-a indurat de nou, si ca nu l-a luat pe fratele meu, care este comoara noastra si fara de care nu am putea trai.
Este o intamplare care ne-a schimbat viata si care ne-a facut sa ne apreciem unul pe celalalt mult mai mult.
Ii multumesc celui de SUS ca este sanatos si nu are urmari din cauza acestui accident. Ii multumesc nespus de mult.
Comentarii