Era dimineata , intr-o zi insorita din iulie. Parca ma incerca o durere de cap , dar nerabdarea era maxima. Am sarit din pat , am luat halatul in viteza si bine-nteles s-a agatat de manerul de la usa antrenand-o dupa mine si lovindu-ma exact in partea dorsala. Un sut.... este un pas inainte, m-am gandit. parca ma indemna . am intrat in baie plina de sparanta. Am iesit plina de zambete idioate care luceau pe o figura cu parul valvoi. I-am aruncat ustensila cu doua liniute lui "mister" care inca dormea. "Felicitari taticule! Du-te si trezeste indianul mic si da-i vestea. " O mie de cuvinte nu pot descrie uluiala ce aparea incet in capul plin de somn al sotului meu. Statea cu liniutele in mana nestiind ce sa creada. Ori venea Apocalipsa, ori Armagedonul, ori Raiul pe pamant. Am ales ultima varianta. Am trezit indianul si l-am pus in tema cu faptul ca peste 9 luni va trebui sa-si imparta camera . Nu de alta , dar trebuie sa-i dam timp copilului sa se obisnuiasca.
Comentarii