Acesta este un site care vizeaza maternitatea, insa taticii sunt si ei foarte importanti in aceasta ecuatie. La noi tati si-a dorit primul si inca foarte devreme un bebe. De cele doua ori cand nu a fost sa fie ok a fost foarte mahnit si poate chiar mai afectat decat mine si ne resemnansem amandoi cu ideea ca la un moment dat vom adopta un bebe mic.
Faptul ca a fost atat de greu cu problemele noastre genetice ne-a ambitionat, insa si mai tare. Tati a plans alaturi de mine si s-a bucurat altaturi de mine. Inca de cand am aflat ca sunt insarcinata a adormit cu mana pe burtica si l-a sarutat pe bebe dimineata si seara si ori de cate ori a avut ocazia.El ma incalta si ma descalta, ma ajuta sa ma imbrac si sa ma spal si sa ma ridic din pat si nu spune nu niciunei pofte de-ale mele, chair daca trebuie sa mearga la 15 km, la cel mai apropiat non stop.
Acum puiutul nostru cred ca il si recunoaste pentru ca il simt altfel cand e agitat iar tati pune mana pe burtica si ii vorbeste. El isi imagineaza, sau mai bine zis e uimit de cum va fi viata noastra in momentul in care il va lua de la maternitate, apoi vom veni acasa si...ce vom face cu bebita noaptea cand el va plange...
Simt deja faptul ca acest copil a intarit relatia dintre noi si ca suntem dependenti unul de celalalt, oricat de greu ne-ar fi.
Acum, incet, incet ma apropii de 35 de spatamani si sunt uimita de cat de repede obosesc si cat de agitat este cel mic daca nu ma odihnesc. Stau si dorm mai mult pe partea stanga pentru ca asa evit refluxul acidului gastric, iar bebele se simte si el bine asa. Seara inainte de culcare tati ne face un masaj la talpi si pulpele picioarelor, fara de care as bate din picioare toata noaptea.
Abia astept sa vad cum reactioneaza tati al meu cand isi va tine fiul in brate pentru prima data. Revin.
Multumesc.
MIRELA
Comentarii