Prima luna sau prima luna si jumatate, pot sa spun ca nici nu am simtit ca as fi insarcinata. Nu aveam nici un simptom, ma simteam foarte bine, nici nu imi venea sa cred ce bine ma simt. Apoi au inceput, incet, incet....greturi, varsaturi, stari de somnolenta, pofta de mancare indiferent ca era noapte sau zi....as fi mancat non-stop....mai mereu aveam stare de greata, incat nu mai stiam cum e sa iti fie bine....dar eu mancam si iar mancam. Nu pot sa spun ca aveam pofta de ceva anume, mancare sa fie :).
Incepusem sa ma simt tot mai obosita si fara chef de nimic, insa mi-am propus sa merg la serviciu cat mai mult. Sunt un om destul de activ si imi lipsea activitatea daca as fi ramas acasa sau daca imi ieseam din rutina zilnica. Pana si in concediu am mers in alta tara, dar si la o nunta la sute de km de casa, (3 saptamani in total de umblat) chiar daca nu eram in cea mai buna forma a mea. Am fost si eu surprinsa de faptul ca am reusit sa calatoresc atat de mult intr-un timp atat de scurt si fiind si insarcinata. :)...i-am surprins si pe cei din familia mea cat de bine rezistam.
Revin zilele urmatoare cu noi povestiri :)
Comentarii