Pui de urs,
Acum ca ce e mai rau a trecut trebuie sa ne ducem din nou la ecografie sa facem morfologia,am ajuns déjà la 22 de saptamani insa nici nu stiu cum am ajuns la numaratoarea aceasta.Pentru o perioada am simtit ca timpul sta in loc insa totodata nu-mi vine sa cred .
Pentru ca nu am reusit sa schimb ecografistul ( doctorul meu il sustine in continuare) am fost de acord sa facem ecografia la el si daca iar avem neplaceri sa mai cerem o parere…ca doar na..acum suflam si in iaurt.
Am ajuns din nou in locul in care ultimele dati am plecat plangand..speram ca de data aceasta sa fie bine.Sunt hotarata sa il intreb pentru fiecare lucru ce-l face.Ma asez din nou pe pat si incepem…..il vad manutele,piciorusele,ii ascult inimioara,il vad cum duce mana la fata ( cu toate ca este cam timid :) )si nu ne lasa prea mult sa-l vedem ,vad cu deschide gurita si inghite….insa in tot acest timp am avut grija sa il bombardez pe ecografist cu toate intrebarile posibile si sa imi explice fiecare lucru ce-l face.Am ajuns la concluzia ca cu rusinea mori de foame si cum mai important este bebelul meu nu mi-a mai pasat daca s-a suparat domnul in cauza.
Bine ca suntem bine si mai mergem la 32 de saptamani.
Pana atunci..ne gandim la nume si incepem sa ne uitam de hainute :)
Comentarii