Cum a fost prima plimbare cu bebe 1?
Ei bine, momentul acesta a fost si nu a fost mult asteptat de mine. De ce? As fi putin rautacioasa sau as putea sa ma consider o victima postpartum (cezariana), dar imi asum urmatoarele: lehuza, imi era teama si de propria umbra, tremuram si aveam tot felul de ganduri mai mult negative decat pozitive, mi-era teama sa fac chiar si doi pasi catre baie sau bucatarie, nu aveam pofta de mancare, ma simteam ca o leoaica tinuta in cusca toata viata, iar apoi sa mi se dea drumul in jungla si sa supravietuiesc.
Norocul meu a fost ca sotul mi-a fost alaturi si, desi in primele zile am mers cu bebe la medicul de familie pentru consult si alte discutii, prima plimbare oficiala a fost undeva la o luna de la nastere. Desi nascusem la jumatatea lunii mai, vremea era oarecum posomorata, batea vantul si mi-era teama sa nu cumva sa raceasca, il menajam cat puteam, dar si eu ca femeie ma simteam trista, neajutorata, neputincioasa, orice invocam ca sa nu il scot afara. Ah, si un alt motiv - mediocru as spune - era ca teama de a cobori pe rampa de la bloc cu carutul cu bebe ca nu cumva sa il scap. Dar pana intr-o buna zi, asta la o lunita de nastere, cand am decis sa ma "adun" psihologic si sa pregatesc pe bebe de plimbare. era undeva la h7 dimineata, racoare, am spalat, imbracat si hranit bebelusul, am luat 2-3 scutece la mine, o bavetica, un body de schimb si am iesit pe usa. Sotul era plecat la serviciu.
Am iesit in parcul de langa bloc si cand am vazut atatea mamici care au iesit cu bebeii lor, parca am prins curaj de viata si mi-am zis:"Doamne, traiesc! Am un bebe minunat! Trebuie sa fiu tare pentru mine si pentru el!". Din ziua aceea, nici ca nu am mai stat in casa. Ieseam zilnic de 3-4 ori pe zi, ba chiar si la 5-6 dimineata vara (fiind foarte placut afara), uite asa si-a castigat fi'miu imunitate scotandu-l afara mereu, chiar si pe ploaie, si pe vant, ninsoare, ger, imbracat adecvat vremii.
(ca o mica paranteza, plimbarile postpartum nu m-au determinat sa slabesc prea mult, dar m-au ajutat sa imi revin din perioada de lehuzie, care este o perioada extrem de grea de lupta cu hormonii).
In concluzie, nu ezitati sa scoateti copilul afara inca din primele zile de la nastere, aveti grija sa nu intre in contact cu oamenii, sa nu puna mana pe el sau sa il pupe. Nu este cazul momentan. Nou-nascutul are nevoie de mami si de tati. Atat. Expunerea catre alti oameni se va face ulterior.
Sanatate si copii fericiti, burtici!
Comentarii