ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Astazi a fost o zi grea pentru mine. M-am certat cu seful meu, asa ca la usa cortului. Stateam si il priveam si nu intelegeam cum e in stare sa se comporte atat de urat cu subalterna lui. A fost un cosmar. Credeam ca tipetele lui nu se mai sfarsesc. Ochii mi se umplura de lacrimi pe care, desi incercam sa le ascund, nu mi le puteam oprii. Si asta nu e prima data cand se intampla. Avem drepturi de care stim precum si drepturi de care nu stim si am ajuns la concluzia ca sefii profita de necunoasterea, dezinteresul, poate, si neinformarea noastra. Cum incerci sa expui o problema care e de fapt un drept al tau...cum ti se da peste nas...si daca se poate sa taci, ca nu cumva, altora sa le deschizi mintile si sa-i ingreunezi CONDUCEREA TRONULUI. Cu tot efortul nu am rezisat sa nu ma enervez. Simteam ca-mi plenesc tamplele, voiam sa ma linistesc dar asta nu am putut-o face decat dupa ce am plans vreo ora. Cel mai mult m-am ingrijorat ca nu-l mai simteam pe bebe miscand. Am crezut ca cerul se naruie...ma gandeam la ce era mai rau. Am vrut sa ajung la spital sa vad ce se intampla...dar a miscat..a fost o bucurie intensa pe care nu pot sa o descriu in cuvinte. Bebe misca foarte des dar acum cred ca cearta asta l-a obosit si parca mi-a dat o lectie...sa incerc sa fiu calma, iubitoare, iertatoare...chiar indiferenta. Viata si numai viata e atat de frumoasa si nu se merita sa pierzi zilnic neuroni din cauza unora. L-am sunat pe taty si am vorbit. Blandetea glasului lui si dragostea ce reiesea din cuvintele lui m-au linistit pe loc. M-a incurajat, m-a inteles si mi-a spus ca si ignorarea raului e o solutie in problemele dificile. Ma bucur ca bebe a miscat si sper ca e bine si ca asa ceva nu se va mai repeta niciodata. Trebuie sa fim mame, sotii si nu in ultimul rand femei, inarmate tot timpul cu dragoste, rabdare...
Comentarii