Mereu am fost un fel de closca în fiecare grup în care m-am învârtit... poate ca posesivitatea a fost un defect major al meu mereu, indiferent ca era vorba de obiecte, cunostinte sau apropiati. Nu degeaba se zice ca racul este „mama zodiacului”.
Ei bine, acum am ajuns sa am, cu adevarat, ceea dupa ce sufletul meu a tânjit atât: un copil. Nimic din ce am trait pâna acum nu se compara cu sentimentele pe care le am acum când îmi vad copilul crescând. Parca ieri era un ghem neajutorat... iar acum este un copil activ, vioi, vesel...
Nu pot fi vreodata mai fericita ca atunci când îmi vad copilul zâmbind în somn, ghemuit în bratele mele.
Îl iubesc mai mult decât am iubit vreodata...
Comentarii