Poate este târziu, poate nu... mereu m-am îngrijorat în legatura cu evolutia copilului meu. Cred ca orice mamica la început de drum este obsedata de fiecare detaliu si îsi doreste ca micutul sau sa acumuleze cât mai multe cunostinte, într-un termen cât mai scurt (sau macar optim).
Ei bine, daca pâna acum m-am lamentat din cauza multitudinii de comentarii primite de la tot felul de bagatori de seama... acum am încetat sa mai îmi bat capul. Si culmea! Copilul meu începe sa faca tot ceea ce credeam ca nu e în stare si mi se reprosa: se joaca stând pe burtica, întinde mânutele si prinde jucariile... iar mai nou, râde în hohote... si ce râs! Prima data a facut asta acum o saptamâna. Apoi nu l-am mai auzit pâna ieri sa râda cu atâta pofta. Ieri, în schimb, a fost de o veselie inimaginabila. M-a cucerit complet. Aproape ca nu am putut dormi noaptea de bucurie. Asteptam cu nerabdare dimineata pentru a-l mai auzi râzând. Este cel mai frumos si mai sincer râs ce m-a înconjurat vreodata. Înca îmi rasuna perfect în minte.
A fi mama este cel mai minunat lucru: ai ocazia sa traiesti o mie de vieti în cateva clipe!
Comentarii