Dupa o lupta asidua dusa cu mine însami, am reusit sa ma conving sa achizitionez un sistem de purtare pentru bebe.
Ma batea de mult gândul dar stiind cât sunt de antitalent la lucruri practice, mi-era teama ca mai curând în spânzur decât sa reusesc sa-l port.
Aveam un marsupiu tip chilot (ce-mi place comparatia asta), în care copilul meu probabil chiar se simtea ca la wedgie (deja îmi amintesc desenele animate pe tema asta, care ma distrau teribil), dar norocul meu - si mai ales al lui - cu internetul si cu larga informare.
Cum bebe are deja aproape 6 kg jumate iar bratele mele devin din ce în ce mai neîncapatoare, cum nu îi mai prieste sa stea jos si are o dorinta teribila de a explora lumea... am fost nevoita sa-mi iau inima în dinti si sa încerc si eu sa fac un lucru cum trebuie. La vârsta lui (4 luni jumate) cel mai adecvat sistem mi-a parut slingul cu inele (ring sling).
Nu pot spune ca a fost foarte încântat de stângaciile mele vis a vis de modul în care încercam sa-l pun în acea forma de marsupiu, nu pot spune ca am fost nici eu prea fericita când simteam sudoarea prelingându-se pe corp (va dati seama ce antitalent trebuie sa fiu daca pentru mine montarea unui sistem atât de simplu a reprezentat un sport extrem. Cred ca am slabit 2 kg încercând sa-i dau de capat), dar în final am razbatut.
Acum ne purtam cu mândrie. Sper pentru cât mai mult timp... si sper ca actiunea aceasta sa fie încununata cu cât mai mult succes.
Comentarii